Rezultate de excepţie, prin inteligenţă tehnică'

În biroul directorului, ing. Neculai Sandu, de la întreprinderea de mătase ieşeană, o draperie imensă acoperă un perete. Trasă la o parte, lasă să apară o tablă pe care sunt aşternute calcule scrise cu creta albă şi, din loc în loc, adăugiri, retuşuri sau sublinieri cu alte culori.

Fireşte, am înţeles că în acel loc, de dezbatere, o idee fusese susţinută şi demonstrată, iar unii specialişti veniseră cu adăugiri. Căci la "Victoria" ieşeană este o regulă de existenţă cotidiană: nu se trece la o măsură nouă până când, adunaţi laolaltă, oameni din toate compartimentele nu dezbat pe toate feţele avantajele economice ale celor propuse. Aceasta pentru că inginerii, maiştrii, muncitorii, şefii de formaţii, de când se ştiu, aici învaţă. Cursurile de robotică, de analiza valorii, de marketing, de inventică făcute în cola­borare cu Politehnica ieşeană sau cu institute de cercetări cu profil de industrie uşoară sunt doar câteva dintre cele mai recente. Inginerul Neculai Sandu ne po­vesteşte istoria unuia dintre cele mai interesante cursuri. Se crease un produs în serviciile de concepţie care, transpus în realitatea producţiei, adică pe maşini, nu se putea realiza. Se greşise? Unde? "Şi am hotărât să refacem într-un curs drumul de la concepţie la produsul final. Cine au fost profesorii? Chiar noi! Cei mai mulţi dintre ingineri sau maiştri şi chiar creatorii şi-au pre­gătit prele­gerile, ca la universitate. Cu o bibliografie adaptată la datele cele mai noi pe plan mondial. Desi­gur, cu toţii au avut de învăţat. Săptămâni întregi, dimineaţa de la 6:30 până la 7:45, înainte de a începe programul."

– Instrucţia este o condiţie a lăr­girii orizontului economic al fie­căruia dintre noi, producători şi proprietari, un mijloc de a exercita competent autoconducerea şi autogestiunea economică. Noi, şi mă gândesc la colectivul nostru statornic, am parcurs un drum ascendent, pornind cândva, în jurul anilor ’70, de la o medie de 150 de turaţii pe minut pentru ca astăzi să avem 300-350, aflându-ne în faţa unui prag. 600 de bătăi pe acelaşi minut, ceea ce înseamnă cea mai ridicată productivitate în ramura noastră. În acelaşi timp, zona de servire este, de asemenea, una dintre cele mai mari, 8-10 războaie, atât în ţesătoria clasi­că, dar şi în cea mai nouă. Şi în toate aceste realizări se află într-adevăr o mare tenacitate a colectivului nostru, în care fiecare om, ataşat acestei întreprinderi, se simte ca în propria familie. În loc de alte rezultate, eu am la inimă un procent: 0,5% la capitolul fluctuaţiei forţei de muncă – îşi încheie spusele directorul.

Şi pentru că inginerul Neculai Sandu se mulţumeşte cu un singur rezultat, mai adăugăm noi că Întreprinderea de Mătase "Victoria" şi-a încheiat anul precedent cu o de­pă­şi­re la producţia-marfă de 35 de mili­oa­ne de lei, exportul cu alte 5 mi­li­oa­ne şi 20.000 de lei pe fiecare om al muncii la capitolul productivitate.

Ca "puful de lebădă"
– La târgul Internaţional de la Bucureşti aţi avut un succes de ră­su­net. Ţesăturile pe care le-aţi denumit "Luceta" şi "Simfora", cu un tuşeu aparte, cărora cum­pă­ră­toa­rele le-au spus "puf de lebădă", sunt premiere naţionale. Cum aţi reuţit, tovarăşă ingineră Eugenia Ciocoiu, şefă a serviciului tehnic, să obţineţi asemenea frumuseţe, căci performanţă ni se pare prea puţin?

– Cu articolele de care vorbeaţi am inaugurat cu adevărat ţesături noi în ţară, din care am realizat una cu fir metalic, pentru seară, şi o alta pentru zi. Realizarea, considerăm noi, este nu numai în obţinerea ţesăturii, ci şi în elaborarea tehnologiei pe utilajele noastre, deci posibi­litatea practică de a le produce. La acest capitol al produselor de modă, căci într-adevăr acestea constituie doar o parte a producţiei noastre, avem peste 100 de modele noi în peste 1.000 de poziţii coloristice. Alte noutăţi, poate mai puţin spectaculoase, cel puţin pentru noi, dar apreciate de cumpărătoare, sunt ţe­săturile tip crep, cu torsiune ridicată, ca şi cele din fire poliestetice, cu efecte speciale prin utilizarea firelor cu contracţie mare. O altă mare parte a producţiei noastre o constituie însă "înlocuitorii" pentru paltoane, care, după prospectările noastre, se vor purta încă mulţi ani, ţesături peliculizate şi matlasate pentru acelaşi scop. Aş vrea să adaug un aspect foarte important pentru noi, cei care creăm ţesăturile: informa­rea nu numai în materie de noutate de contextură în lume, ci şi "pros­pectarea" produselor furnizorilor noştri. Şi ne gândim în primul rând la firele cu care vom lucra, ca şi la coloranţi.
– Noi, cumpărătoarele, uităm mereu că moda e planificat schim­bătoare…
– Iar imaginaţia noastră este de­terminată de evoluţia şi com­poziţia materiilor prime, ca şi de utilajele cu care lucrăm. Din punctul acesta de vedere, noi ştim cum va arăta producţia de mâine, pentru că o întreprindere producătoare de modă trebuie să trăiască mai ales în viitor. Noua noastră secţie de răz­boaie de ţesut hidraulice ne fixează într-un viitor care cuprinde cel puţin un deceniu, în mare, până aproape de anul 2000.

Acolo unde apar ideile noi
Stăm de vorbă cu ing. Alexandra Bejan, din Compartimentul de cer­cetare al întreprinderii. Aceasta ne enumeră atâtea idei noi, unele brevete ca invenţii, altele ca ino­va­ţii, iar altele pur şi simplu transpuse direct în secţii la utilaje sau în acti­vitatea de organizare a producţiei, încât ne dăm seama încă o dată că la "Victoria" ieşeană există o emu­laţie ­de idei, că oamenii sunt într-o continuă căutare, că nu pun niciodată punct, socotind că într-un domeniu sau altul s-a atins un maximum. Saponificarea, elaborarea şi aplicarea acestei tehnologii de tratare alcalină a ţesăturilor din fire poliesterice, în vederea obţine­rii unui tuşeu cu totul deosebit, ca şi instalaţia de saponificare au fost brevetate ca invenţie şi aduc anual întreprinderii cam 30 de milioane de lei. De asemenea, efectele de şifonare remanentă, din nou ela­borarea tehnologiei şi a utilajelor pe care se aplică, constituie o altă idee de valoare, la care au lucrat şi două inginere, Mirela Popescu şi Rodica Săceac. S-ar mai putea enun­ţa şi procedeul de creştere şi îm­­bu­nă­tăţire a randamentului coloristic şi la­va­bilităţii ţesăturilor po­­li­es­terice cu coloranţi de dispersie, la care şi-a adus contribuţia şi in­gi­nera Tiţa Svincă, sau ţesăturile bi­com­pozite, la care Alexandra Bejan a contribuit substanţial, adă­u­­­­găm noi. Şi la multe altele, de altfel. Şi ar mai fi de vorbit despre intro­du­cerea sistemelor de alimentare nonstop a utilajelor din fi­ni­saj, ca şi despre extinderea ti­pi­ză­rii se­mi­fa­brica­telor, realizând o di­ver­si­ficare sor­timentală din ur­zea­lă unică, şi încă multe altele. Sunt aici investite forţe ale in­te­li­gen­­ţei teh­nice, care aduc întreprinderii be­neficii de mi­lioane de lei.
Aneta Popescu - Femeia, nr. 2/1989