A fi "în formă" şi după 50 de ani

Expresie specifică a vocabularului sportivilor, a fi "în formă" a pătruns nu numai în limbajul uzual al marelui public, ci şi în cel medical, obţinerea şi menţinerea unei anumite forme fizice fiind considerată indispensabilă în readaptarea multor bolnavi cronic. În ultimii 20 de ani, "în formă" a devenit sinonim cu a fi sănătos, cu a fi mai puţin expus la îmbolnăvire.

Calitatea aceasta preocupă în prezent din ce în ce mai mult pe cei care depăşesc vârsta de 50 de ani, iar în ceea ce priveşte obţinerea şi menţinerea ei există mai multe puncte de vedere. În realitate, pentru a rămâne "în formă" după această vârstă nu este necesar să se fi practicat anterior un sport de performanţă şi nu presupune folosirea zilnică a bicicletei, ci practicarea de plăcere a unui sport în compania unor persoane de aceeaşi vârstă. În această etapă a vieţii, opinează specialiştii, practicarea unui sport trebuie să constituie pretextul de a face cu regularitate exerciţii fi­zice fără a obosi inima, care a depăşit şi ea... vârsta de 50 de ani.

Rolul pozitiv al antrenamentului fizic în profilaxia cardiopatiilor, boli care se manifestă mai ales după vârsta de 50 de ani, în reeducarea şi refacerea cardiacilor a fost subliniat şi la al X-lea Congres mondial de cardiologie desfăşurat la Washington. Numeroşi participanţi au arătat că din punct de vedere fiziologic anumite sporturi şi gimnastica me­dicală se dovedesc capabile să menţină şi chiar să dezvolte muşchii - atât cei care îmbracă scheletul, cât şi cel al miocardului. Exerciţiile fizice, au afirmat aceiaşi participanţi, pot întârzia cu cel puţin 10-20 de ani pierderea progresivă a masei musculare, pierdere ce survine o dată cu îmbătrâ­nirea sau cu unele boli şi pot antrena toţi muşchii, inclusiv cel al miocardului. Înotul, mersul pe jos sau cu bicicleta, care se pare că sunt sporturi preferate după vârsta de 50 de ani, trebuie practicate, totuşi, cu anumite precauţii şi sub supravegherea medicului, care va stabili o anumită gradare în efectuarea lor, chiar dacă subiecţii nu au o afecţiune cardiovasculară. În cazul în care unul dintre ei, suferind sau aparent sănătos, nu se simte capabil să practice un sport sau exerciţii fizice, nu este bine să abandoneze, ci să le practice în limitele stabilite de medic.
N. Turturescu - Sănătatea, nr.16/1989