Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe parcursul evoluţiei sale, specia umană şi-a creat un metabolism complex deservit de un echipament enzimatic foarte divers. Aceasta a făcut ca omul, mai mult decât alte fiinţe, să fie dependent de aportul de nutrienţi din mediul extern. Aşa se explică faptul că, mii de ani, biodisponibilităţile noastre alimentare au fost influenţate doar de factori climaterici şi geografici. În ultimul secol însă, industrializarea a imprimat o componentă negativă alimentaţiei. Nu-i mai puţin adevărat că prelucrarea produselor alimentare are şi efectele sale favorabile ca: distrugerea microorganismelor, inactivarea unor enzime care produc degradări calitative şi nutriţionale, distrugerea componentelor antinutritive existente în hrană, înlesnirea proceselor de digestie şi altele.
Aşadar, nimeni nu neagă importanţa prelucrării industriale. Ceea ce impietează asupra calităţii alimentaţiei este superrafinarea unor produse, insistenţa de a le face mai atractive, ceea ce indirect le sărăceşte în componenţa de nutritivi. În alegerea alimentelor, consumatorul ştie foarte puţin despre trebuinţele sale organice şi adesea se lasă furat de anumite tentaţii alimentare. Pentru a răspunde solicitărilor "moderne", în toată lumea, industria alimentară şi-a orientat producţia spre un înalt grad de prelucrare: obţinând produse mai albe, mai limpezi, mai colorate, dar mai puţin nutritive şi chiar dezechilibrante. Astfel, suprarafinarea făinii face ca peste jumătate din conţinutul iniţial de vitamine şi săruri minerale să se elimine. Această situaţie are, desigur, ecou negativ asupra organismului uman, ştiind că mii de ani cerealele au fost principala sursă de vitamine din complexul B şi de vitamina E, asigurând în principal aportul de macro şi microelemente. Preferinţa pentru dulciuri a creat o creştere a consumului de zahăr până la valori dezechilibrante. Se ştie însă că surplusul consumului de zahăr epuizează treptat organele producătoare de hormoni (pancreasul în special) şi indirect duce la obezitate, dislipidemii, diabet etc. Eliminarea celulozei din produsele alimentare, prin acelaşi procedeu al superrafinării, a dus în ultimii ani la o incidenţă crescută a bolilor digestive, la dereglarea metabolismului bilă-săruri minerale, la creşterea colesterolemiei şi la cancer de colon. Acelaşi procedeu al superrafinării a dus şi la dezechilibrul vitamino-glucidic, cu efecte negative directe asupra fiziologiei celulei.
Rolul echilibrant revine consumului de legume şi de fructe care lângă celelalte alimente păstrează un perfect echilibru între vitamine şi glucide.
Prof. dr docent Iulian Mincu - Femeia, nr. 12/1989
Citește pe Antena3.ro
