Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atunci când filmul - nu, nu filmul ca produs finit, nu filmul-operă de artă sau divertisment la îndemână - filmul ca lume, filmul în facere, filmul - mijloc de existenţă şi proces de producţie, filmul invazie neprevăzută se apropie de noi mai precis, când o echipă de filmare dă năvală într-un loc anume, e sigur că în locul acela se produc mutaţii ale conştiinţei şi se bulversează obişnuinţe. Acolo unde "se filmează", viaţa capătă alt ritm şi toate mizele devin, deodată, mult mai mari.
În filmul de faţă, echipa de filmare invadează, cu tot alaiul ei de aparate şi cu modalităţi de contrafacere, spaţiul unui sat de crescători de vite. Acţiunea filmului din film se petrece în Imperiul Roman, epoca lui Julius Cezar. Cazurile de "film de film" pe care le cunoaştem sunt, fiecare în felul său, modalităţi de a confrunta arta filmului cu viaţa din care, categoric, se inspiră. În cazul filmului bulgar "Atenţie, sâmbătă filmăm!" (regia Panaiot Panaitov) accentul cade pe felul în care cinematograful ajunge să-şi lepede morga, cedând în faţa adevărului unei situaţii de viaţă. În filmul luat în discuţie, cinematograful se ia uşor în derâdere, închinându-se în faţa vieţii obişnuite.
Cineaştii pătrund siguri pe ei, având orgoliul misiunii lor, convinşi că au dreptul să revendice tuturor orice sacrificiu pe altarul celei de-a şaptea arte, echipa de filmare pătrunde, deci, pe tărâmul satului, în scopul de a filma momente de epopee războinică. Sunt sprijiniţi de o jună localnică exaltată, candidată la Institutul de teatru, fericită să vadă de-atât de aproape cum "se pritoceşte" filmul.
Multe, foarte multe intenţii remarcabile în filmul "Atenţie, sâmbătă filmăm!" şi o lăudabilă capacitate de a surprinde cu autenticitate detaliile simple ale vieţii şi de a le agrementa cu momente comice. Şi, mai ales, filmul merită un premiu pentru originalitatea ideii.
Irina Popescu Boieru - Cinema, nr. 11/1989
