Atenţie, sâmbătă filmăm!

Atunci când filmul - nu, nu filmul ca produs finit, nu filmul-ope­ră de artă sau divertisment la în­demână - filmul ca lume, filmul în facere, filmul - mijloc de existenţă şi proces de producţie, filmul in­va­zie ne­pre­văzută se apropie de noi mai pre­cis, când o echipă de filma­re dă nă­vală într-un loc anume, e sigur că în locul acela se produc mutaţii ale conştiinţei şi se bulver­sează obiş­nuinţe. Acolo unde "se fil­mează", viaţa capătă alt ritm şi toa­te mizele devin, deodată, mult mai mari.

În filmul de faţă, echipa de filmare invadează, cu tot alaiul ei de aparate şi cu modalităţi de contrafacere, spaţiul unui sat de crescători de vite. Acţiunea filmului din film se petrece în Imperiul Roman, epoca lui Julius Cezar. Cazurile de "film de film" pe care le cunoaştem sunt, fiecare în felul său, modalităţi de a confrunta arta filmului cu viaţa din care, categoric, se inspiră. În cazul filmului bulgar "Atenţie, sâmbătă filmăm!" (regia Panaiot Panaitov) accentul cade pe felul în care cinematograful ajunge să-şi lepede morga, cedând în faţa adevărului unei situaţii de viaţă. În filmul luat în discuţie, cinematograful se ia uşor în derâdere, închinându-se în faţa vieţii obişnuite.

Cineaştii pătrund siguri pe ei, având orgoliul misiunii lor, convinşi că au dreptul să revendice tuturor orice sacrificiu pe altarul celei de-a şaptea arte, echipa de filmare pătrunde, deci, pe tărâmul satului, în scopul de a filma mo­mente de epopee războinică. Sunt sprijiniţi de o jună localnică exaltată, candidată la Institutul de teatru, fericită să vadă de-atât de aproape cum "se pritoceşte" filmul.

Multe, foarte multe intenţii re­mar­cabile în filmul "Atenţie, sâm­bătă filmăm!" şi o lăudabilă cap­a­ci­tate de a surprinde cu autenticitate detaliile simple ale vieţii şi de a le agrementa cu momente comice. Şi, mai ales, filmul merită un premiu pentru originalitatea ideii.
Irina Popescu Boieru - Cinema, nr. 11/1989