Campania de primăvară în Deltă

De la popasul turistic Murighi, unde, vara, spaţiul se socoteşte în centimetri pătraţi, datorită mul­ţimii de maşini şi rulote cu numere de înregistrare în te miri ce ţară a Europei, ocolim cherhanaua şi canalul – port pentru "cărăuşii" Deltei – şi o apucăm pe un drum de pământ.

Cât cuprinde privirea, câmpuri întinse care cum, în primăvară, au îmbrăcat haina verdelui crud ce vesteşte rodnicia. Pe unele lanuri, cum am văzut la Dunavăţ, teren aparţinând Întreprinderii de exploatare complexă a resurselor Deltei Dunării cu sediu la  Independenţa, grâul a răsărit frumos, este înfrăţit, încât, de pe acum nu se mai vede pasărea din el - acesta fiind pentru localnici semnul cel mai îmbucurător şi elocvent al stadiului creştrii sale.

- În anul trecut, pe terenurile cultivate cu grâu ale întreprinderii noastre -, îmi spune volubilul şi energicul inginer Ion Boboc, directorul acestei mari unităţi econo­mice, cu o rază de activitate întinsă pe aproape 80.000 ha, practic, un sfert din întreaga Deltă a Dunării - am obţinut o producţie medie la grâu de 4.000 kg/ha. Cred că în acest an o vom depăşi, după cum şi la porumb, orz şi floarea-soarelui estimăm recolte mult mai mari, care să reflecte legitimitatea uriaşelor investiţii făcute de stat pentru  a pune în valoare şi această zonă a ţării.

Fireşte, în multe privinţe agricultura în Delta Dunării este încă o operă de pionierat cu impedimentele presupuse de orice început. Experienţa se câştigă greu, de la un an la altul, uneori cu pierderi ce nu mai pot fi recuperate; utilajele cu care se lucrează se probează şi ele aici ca într-un veritabil poligon experimental, uneori cu întâmplări neprevăzute. Mi s-a relatat situaţia când o combină, în pană, care a stat câteva ore în acelaşi loc, în câmp, a început să se lase... Pămân­tul, prea nou, netasat, nu rezistase greutăţii utilajului.

Iar oamenilor, lor li se cer, desi­gur, în aceste condiţii deosebite de muncă şi de viaţă aspră, eforturi suplimentare. Unii dintre ei sunt localnici, dar mulţi au venit de prin alte spaţii geografice ale ţării (chiar simpaticul director care ne conduce este oltean, de prin partea Gorjului), pentru a deprinde şi a practica, cu folos pentru ţară, meserii noi, niciodată încercate pe aceste tărâmuri.

... Suntem la mila 54 a Dunării. De o parte şi de alta a braţului Sf. Gheor­ghe se lucrează cu drăgi şi excavatoare puternice pentru regularizarea cursului apelor, pentru a se reda agriculturii noi terenuri virgine. De aici nu se mai poate merge cu maşina. O familie de lişiţe negre, 4-5 la număr, decolează, lăsând pe luciul apei siajul unei închipuite bărci cu motor. Deasupra, pe cerul încă siniliu, cârduri mari de păsări, cocori şi pelicani, ni se spune, se întorc la locurile părăsite în toam­nă. E semn de primăvară deplină şi în Delta Dunării.

- Numai în acest an, suprafaţa agricolă a întreprinderii urmează să crească cu circa 1.700 de hectare, pe care vom cultiva porumb - continuă inginerul Ion Boboc, care se încumetă să păşească primul pe un teren moale, lunecos, care până mai zilele trecute se afla încă sub ape. Păşim cu grijă pe urmele sale, ca pe un nisip mişcător. Nu este nicidecum un cernoziom, ba mai mult, din loc în loc apar irzomi de stuf, ceea ce arată că agricultorii vor mai avea de furcă până când şi acest nou "bărăgan dintre ape" va deveni curat şi pe deplin fertil.

De-a lungul canalului ce stră­juieşte incinta îndiguită o mână de muncitori plantează cu temeinicie sălcii tinere şi zvelte, ca şi codanele Deltei pe care le admirasem cu o seară înainte pe străzile asfaltate ale Mahmudiei. Un om, un pom; un pom, un om. Mâine, o pădure tânără ce va îmbrăca pe alte 100 de hectare spaţiul arid de astăzi, dând contur de grădină înfloritoare unei foste mlaştine, paradis al ţân­ţarilor.

S-au făcut multe pe acest  cel mai sudic braţ al Dunării. Între Mahmudia şi Independenţa s-a dat recent în folosinţă un canal navigabil care, tăind de-a dreptul o meandră întinsă a albiei fluviului, capriciu al naturii, scurtează acum drumul navelor cu aproape o oră şi jumătate.

În aval de acesta, se execută în acelaşi scop alte lucrări hidrotehnice, iar în interiorul zonelor eliberate se fac lucrări de îmbunătăţiri funciare, de amenajare a unor noi complexe agrozootehnice.
C. Ismăileanu - Flacăra, nr. 13/1989