x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Articolul zilei Cineaştii şi vioara lui Ingres

Cineaştii şi vioara lui Ingres

23 Oct 2009   •   00:00

Ingres, după ce picta fascinant de real şi iluzoriu totdeauna, îşi uimea prietenii. Încă o dată, cântând la vioară. Sunt destui artişti care îşi dedublează viaţa cultivând arte adiacente. De curând, o expoziţie de caricaturi semnate de regizorul de film Ettore Scola surprindea  prin pitorescul foarte personal. Un portret al lui Fellini e surprinzător prin acuitatea redării personalităţii felliniene. Să amintim şi de talentul de grafician al lui Fellini? Sau al lui Eisenstein? Oamenii de film se răzbună parcă pe încorestarea ce le-o impune tehnica şi se exprimă cu dezinvoltură în arte mai libere. Să amintim memorialistica regizorilor noştri Paul Călinescu şi, mai demult, cea a lui Jean Mihail... Caricaturile semnate de Jean Georgescu sau cupletele sale pline de un voit haz desuet?... Desenele celebre ale lui Gopo? Sau poetica extrem de originală a lui Mihai Teclu, elaborată sub stricteţile activităţilor sale de regizor secund? Expoziţiile de pictură portretistică semnate de Ion Mariţan, scenograf... Şi alţi scenografi: pei­sagistica de puternică şi originală coloristică a guaşelor expoziţiei lui Ladislau Labancz, scenograf şi creator de animaţie: pictura fovistă a lui Mihai Beciu; pictura de şevalet deosebit de rafinată în portretistica Cristinei Păunescu... Cu multă încântare remarcam, nu de mult, grafica de subtilitate şi mobilitate tehnică a Gabrielei Nicolaescu; afirmat pictor de costume, inginerul de sunet Dan Ionescu e bariton de performanţă în orele sale pierdute, iar colegul său, inginerul Valentin Bude, e violonist... Unii regizori sunt actori... Unii ope­ratori, artişti fotografi - dintre care Dinu Lazăr merită specială atenţie. Ceea ce pu­blicul urmăritor al acestor producţii adiacente ale cineaştilor nu ştie este efortul teribil de voinţă în a cultiva aceste... "violon d'Ingres", căci munca în cinematografie este extrem de dură, epuizantă chiar, şi mai ales acaparatoare. A reuşi după multe ore petrecute în echipa sa de filmare în câmp, adesea în picioare, sub bătaia vântului sau în uzina cu zgomotele ei asurzitoare, răguşind în efortul de a te face înţeles, ori în nopţi fri­guroase când se aşteaptă, amorţind şi aţipind, un actor sau un reflector... A reuşi după aceste veritabile probe de voinţă şi rezistenţă fizică să întruchipezi frumosul într-o altă artă, de suflet, pe lângă cea pe care o slujeşti până la epuizare, este un adevărat miracol. Iată-l de curând pe Ovi­diu Bose Paştina animat de o pasiune acaparantă pentru arta ves­ti­men­ta­ţiei sau pentru spectacolul sunet-lumină-video... Iată o expoziţie de pictură desen-acua­relă, văzută de curând, a pictoriţei de costume asistentă Rodica Olteanu. Sensibilă investigare psihologică dovedesc portretele (pictură şi desen), iar acuarelele ei, o delicată tuşă. Sunt lucrări realizate în paralel cu mun­ca la filme dure, pretenţioase. Demne de reţinut sunt miniaturile picturale, ca şi compoziţiile de mari proporţii ale Puiei Popescu, creator în filmul de animaţie. Ele reprezintă mircolul unei pasiuni, al unei voinţe creatoare... Cineaştii, vedem, se exersează cu sârg şi rodnic pe vioara lui Ingres!...
Savel Ştiopul - Cinema, nr. 10/1989

×
Subiecte în articol: articolul zilei