Noutate la Băile Felix

Nu de multă vreme, vestita staţiune Băile Felix s-a îmbogăţit cu încă un complex edilitar, pus în slujba sănătăţii oamenilor muncii.

E vorba de Spitalul de recuperare unde func­ţio­nează secţia de clinică exterioară a Institutului de medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală a Ministerului Sănătăţii şi bază de învăţământ post-universitar a catedrei de specialitate a Institutului de medicină şi farmacie din Bucureşti.

Spitalul de recuperare, unicat în felul său, în ţară, serveşte pentru internarea bolnavilor în câmpul muncii cu incapacitate temporară de muncă semnificativă cu potenţial recuperator manifest din domeniul bolilor afectând aparatul locomotor de cauză rematică, ortopedică, traumatică şi neurologică pe­riferică. Ei sunt selecţionaţi de către medicii specialişti de la nivelul policlinicilor şi al spitalelor din judeţul Bihor şi judeţele limitrofe precum şi cazuri-problemă din alte judeţe.

Şeful secţiei clinice a Spitalului de recuperare din Băile Felix, medicul primar dr Gavril Roboş mi-a împărtăşit credinţa că acest spital nou şi modern în toate privinţele se constituie şi într-o unitate de învăţământ medical prin organizarea de cursuri de specializare pentru medicii din domeniul balneoterapiei, dar şi pentru cadre medii şi pentru profesorii de cultură fizică medicală, gimnastică de grup ori kinetoterapei şi unitate de cer­cetare asiduă pentru studierea factorilor naturali de cură din zona Bihorului (Băile Felix, Băile Tinca, Băile Marghita, staţiunea Stâna de Vale etc.), şi de efectuare a unor studii clinico-metodologice în domeniul recuperării cu factori specifici staţiunii, servind şi pentru îndrumarea policlinicilor şi serviciilor medi­cale de profil balneo-terapeutic recuperator ori profi­lactic din judeţele limitrofe beneficiind de ge­neroasa apă termală, precum Arad, Satu Mare şi Sălaj.

În cadrul Spitalului de recuperare funcţionează o secţie clinică cu 155 paturi (aproape toate camerele au numai două paturi), beneficiind de cele mai minu­nate condiţii de tratament şi educaţie sanitară a bolnavilor, bazată, în principal, pe eliminarea autome­dicaţiei - scumpe şi dăunătoare - şi cultul te­rapiei prin mişcare sub diferite forme în vederea recuperării grabnice şi la potenţialul maxim al oamenilor muncii aflaţi aici în tratament.
Paşcu Balaci - Flacăra, nr. 12/1989