Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fantezia epică, densitatea şi originalitatea scriitorului fac din ultima carte publicată de Mihaela Monoranu, Căluţul cosmic, o remarcabilă apariţie în genul atât de controversat şi pretenţios, denumit poate impropriu "literatură pentru copii".
Ceea ce se întâmplă în carte este atractiv, fermecător şi insolit, iar locul acţiunii la fel de original-fantezist: un cimitir de nave cosmice - cosmocim - în care vizitatorii sunt îndemnaţi să strice, să demonteze, să deşurubeze totul, nu care cumva vreuna dintre nave să mai fie aptă pentru zbor. Cei doi copii iscodesc cosmocimul, alături de mătuşa Tantilia, meşterul de jucării Sprâncenealbe şi paznicul Opt, frământaţi, fiecare în felul lui, de miraculosul spaţiu care, la un alt nivel de lectură, poate fi învestit cu suficiente valori simbolice. Dar dincolo de cele două tradiţionale niveluri de lectură - cel al copilului şi cel al adultului - Căluţul cosmic încearcă în literatura noastră pentru copii un tip original de combinare a posibilului cu imposibilul, a întâmplării cu poezia, desprins parcă din literatura lui Lewis Carroll.
Mihaela Monoranu cultivă o zonă de emoţie particulară, un fel de iscodire delicată a făpturii umane, un interes pentru nuanţare din care izbucneşte pe alocuri câte o convingere sau câte o spunere de intensă frumuseţe. Conversaţia personajelor abundă în fel de fel de idei originale, panglicării poetice, ciudăţenii hazoase, punctată de un anume tip de filosofare, o înţelepciune blândă, încărcată de fior melancolic; de pildă, când e vorba despre băieţelul Veve, care strânge bilete de intrare în cosmocim, ştiind că atunci când va avea un milion va obţine o călătorie în cosmos, se spune: "Faţă de alte vise fără nici un sfârşit, şi pe care tot le visăm, nu ne descurajăm defel, numărul un milion are un capăt". Umorul este subtil, ingeniozitatea spontană, firescul netrucat, iar dialogul abundent, fermecător. Cartea are în substanţa ei, strecurată prin toate firidele acţiunii, o generozitate a gândului, un suflu de emoţie interioară alimentat de marea siguranţă a scrisului acestei autoare cu experienţă. De altfel, ultimele romane pentru copii publicate de Mihaela Monoranu (Poveste de iarnă, Scrânciobul verde, Căluţul cosmic) reflectă aceeaşi ambiţie statornică de-a scrie o poveste închegată, vie şi originală, care poate fi citită şi gustată de orice cititor, indiferent de vârstă şi prin care exaltă o inconfundabilă, minunată, convingătoare iubire faţă de copilărie.
Cleopatra Lorinţiu - România literară, nr. 22/1989
Citește pe Antena3.ro
