x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Singurătatea alergătoarei de cursă lungă

0
09 Noi 2009 - 00:00
"Tu toată viaţa ai fost o norocoasă", se bucură femeia din provincie de succesele fetei ei, luată de mică la Moscova, speranţă a sportului, ajunsă azi campioană de va­loare internaţională. "Nu cumva te mă­riţi?", se miră mama de sosirea neaşteptată, după atâta vreme, a tinerei cele­brităţi. Cum să-i tulbure fata bucuria acestei femei atât de singură, cu o mărturi­sire dezamăgitoare. Preferă să anunţe vestea cea mare colegilor care o sărbă­toresc. La masa dată în cinstea ei, campioana ridică paharul. "De obicei femeia îşi anunţă părinţii, soţul. Eu nu am pe nimeni, decât pe voi. În curând o să am un copil." Reacţie mută, consternare. Antre­norul îşi revine primul. "Tania, ai înnebunit? Glumeşti? Tocmai acum, când eşti în plină glorie? Mai rezistă câţiva ani!" Şi omul care a descoperit-o şi a pierdut 10 ani ca s-o aducă pe podiumul învin­gătorilor aleargă după lungana asta cu picioare de struţ s-o convingă "omeneşte" - zice el - să renunţe. "Omeneş­te spui? Dar ce sunt eu pentru voi decât o maşină de recorduri? Cine are nevoie de mine? Poate federaţia sportivă." "Scrie şi în enciclopedie despre tine", îi aminteşte, cu admiraţie invidioasă, colega mai tânără. "Ca despre o locomotivă. Cu ce viteză mă deplasez, ce timp obţin. Dar viaţa mea pe cine interesează?"

O scenă-surpriză într-un film-surpriză pentru sunetul lui discret dramatic, pentru prospeţimea limbajului, gestivitatea, elocvenţa tăcerilor şi relieful replicii inteligente pe care mizează aceşti autori, cel puţin la noi, puţin cunoscuţi: Hanna Ohannesian - scenariul, Oleg Remizov - regia, Elena Maiorova - interpreta prin­cipală. Un film ce ar putea avea ca sub­titlu "Singurătatea alergătoarei de cursă lungă". O fată aleargă, înaintea ei lungi coridoare de lumină difuză, coridoare de răbdare şi renunţare, de izolare, antrenamente istovitoare pe şosele pustii, la ore matinale, doar zgomotul uşor al maşinii antrenorului care o urmăreşte şi un ţârâit obsedant ca presiunea sângelui la acce­lerarea vitezei. Din când în când, glasul răguşit ce o împinge înainte: Nu încetini, rezistă, rezistă, rezistă... Un singur moment de căldură, intimitate, o iubire-fulger, ce nu poate dura, pentru că Boris, strălucit matematician, când află că studenta de care s-a îndrăgostit e, de fapt, "regina alergătorilor", campioana "care nu trebuie deranjată", atunci Romeo dă bir cu fugiţii. El are nevoie de o nevastă normală, o femeie a lui, nu o stea a atletismului mondial. "Mentalitate de proprietar", ar fi zis dragul nostru I.D. Suchianu, plasând sub semnul clasicului conflict dintre vechi şi nou această recentă, foarte înţelegătoare ipostază a neînţelegerii, a preţului plătit pentru una dintre fericiri. (...)

Un film al sentimentelor deloc simple, al adevărurilor deloc machiate, sugerate cu delicată, dureroasă acuitate, ca şi când viaţa însăşi le-ar fi scris pe peliculă.
Alice Mănoiu - Cinema, nr. 11/1989
Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de