Tradiţia sărbătoririi zilei de 1 Mai în literatura română clasică

În folclorul nostru s-au păstrat numeroase şi emoţionante mărturii despre sărbătorirea primei zile a celei de-a treia luni a primăverii - ziua de 1 Mai -, prin cele mai variate şi pitoreşti obiceiuri, în toate părţile ţării, exprimând setea de viaţă a poporului român, energiile sale creatoare, bărbăţia şi solidaritatea obştească în strădania de a dobândi un trai mai senin şi mai drept.

Legaţi organic, indisolubil, de viaţa şi sufletul poporului român, scriitorii noştri clasici au oglindit în operele lor entuziasmul cu care era sărbătorită această zi, ca simbol al înfrumuseţării naturii şi a vieţii. De pildă, în ale sale Amintiri, publicate în revista România lite­rară din 1855, Alecu Russo evoca asemenea imagini din copilărie: "Deasupra satului aud rădicându-se un huiet; alte huiete răspund şi clocotesc pe dealuri şi prin văi; huiete vesele, de fete şi flăcăi ce vin cu flori şi cu cordele; zi-Întâi Mai a sosit în sat şi bate la toate uşile". Dintre admirabilele pagini ale scriitorilor noştri clasici, în care se reflectă sărbătorirea zilei de 1 Mai, într-o gamă bogat nuanţată, de la farmecul iubirii până la afirmarea idealurilor de unitate şi prosperitate naţională, amintim îndeosebi poeziile "Azi e zi Întâi de Mai" de Mihai Eminescu, "1 Mai" de V. Alecsandri, "Întâi Mai" de N. Gane, "Zi-Întâi Mai" de Cezar Bolliac.

Această veche şi frumoasă tradiţie populară românească a constituit una dintre cele mai trainice temelii pe care s-a înălţat şi s-a consolidat, în ţara noastră, energica şi impresionanta tradiţie muncito­rească a sărbătoririi zilei de 1 Mai ca zi a solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc şi luptă pentru o lume mai dreaptă şi mai bună. În virtutea acestei realităţi, apare pe deplin explicabil ecoul amplu şi ime­diat pe care l-a avut în România hotărârea luată acum o sută de ani, la Congresul Socialist Internaţional de la Paris, din 1889, de a sărbători la 1 Mai ziua muncii, a înfrăţirii tuturor celor care muncesc, de pretutindeni, sub stindardul idealurilor înnoitoare, de făurire a unei noi ordini sociale, umane şi morale, de adevărată libertate, dreptate şi demnitate pentru creatorii de bunuri materiale şi spirituale. Cercurile socialiste şi muncitoreşti din ţara noastră şi apoi primul partid al clasei muncitoare din România, constituit în 1893, au adoptat cu entuziasm această hotărâre a proletariatului internaţional, organizând din an în an, la 1 Mai, tot mai dinamice şi mai impunătoare manifestaţii ale maselor largi muncitoare, luptând paşnic, dar hotărât pentru cucerirea drepturilor şi li­bertăţilor lor legi­time.

De-a lungul anilor, în presa noastră au apărut numeroase poezii, articole, schiţe şi evocări consacrate zilei de 1 Mai, datorate unor scriitori de mai amplu sau mai modest potenţial artistic, însă toţi uniţi în năzuinţa de a sprijini, prin cuvântul lor mobilizator, cauza dreaptă a maselor muncitoare. Încă din primul an al sărbătoririi zilei de 1 Mai, în 1890, în ziarul Munca din 22 aprilie se publicau Versuri improvizate cu prilejul manifestării zilei de 1 Mai de C. Dumitrescu-Tătaru, edificatoare pentru starea de spirit din acea vreme: "Haidem fraţi într-o unire,/ Vivat Întâi Mai,/ Să serbăm într-o-nfrăţire/ Ziua cea de nemurire,/ Dezlegarea de robie,/ Pentru tot ce-i muncitor". În acelaşi număr al ziarului Munca apare şi poezia "1 Mai" de Constantin Mille, în care sărbătoarea muncii e salutată cu entuziasm: "E sărbătoarea Muncei/ Pe care-o prăznuiesc/ De-a valma muncitorii/ Pe globul pământesc;/ E sărbătoarea Muncei/ Şi-al Muncei straşnic grai,/ Deci ţie salutare/ Întâiule de Mai!".
Î
n numărul festiv al ziarului Munca, din 1892, întâlnim poeziile "Primăvara", dedicată muncitorilor, de Ioan N. Roman, "1 Mai", de Ioan Catina, şi "Ce se-aude?" De Constantin Z. Buzdugan. În poezia lui Ion Catina, de pildă, se relevă solidaritatea internaţională a maselor muncitoare: "De peste sute de hotare,/ Din mii de piepturi proletare,/ De-al dezrobirei dor încinse,/ Izbucneşte - aceeaşi salutare:/ Trăiască Întâi Mai!".

Prin cuvântul lor înaripat, mobilizator, închinat sărbătoririi zilei de 1 Mai, scriitorii români au sprijinit cu demnitate şi sinceritate cauza dreaptă a clasei noastre muncitoare, idealurile ei de făurire a unei lumi noi.
Teodor Vârgolici - România liberă, 28 aprilie 1989