Acum, în plină vară, în locuri pitoreşti, pe itinerare montane, pe plaja primitoare a litoralului Mării Negre, în tabere de odihnă şi instruire, în colonii, mii de copii îşi petrec vacanţa mare. Un asemenea loc îl reprezintă şi "orăşelul soarelui" de la Năvodari.
... "Tabăra din Năvodari / Azi primeşte cu mândrie / Pionierii mici şi mari / Din întreaga Românie." Un cântec fredonat cu drag în fiecare dimineaţă de miile de copii veniţi de pe cuprinsul ţării să-şi petreacă o parte din vacanţa mare pe litoralul Mării Negre, aici unde Soarele răsare cu o clipă mai devreme. De fapt, s-ar putea spune că "orăşelul Soarelui" devine în fiecare vară o adevărată "capitală a vacanţei".
Vin aici în fiecare vară aproape 95.000 de copii, 12.000 pe serie. Peste 1.000 de cadre didactice îi însoţesc, îi supraveghează şi îi îndrumă pentru a petrece în mod util şi cât mai plăcut zilele de vacanţă. Aproape tot atâtea persoane se ocupă de asigurarea şi pregătirea mesei, de buna gospodărire, iar 60 de cadre medicale veghează la menţinerea stării de sănătate. Pe scurt, totul este meticulos orgnizat; aşa încât noii sosiţi sunt întâmpinaţi cu urarea "Vacanţă plăcută".
Dar să începem cu începutul. Un şir de autocare aduc sute de copii de la gara Constanţa. Sunt nerăbdători, extrem de volubili, unii chiar neastâmpăraţi. (Cum s-ar putea altfel?) Sunt repartizaţi în cele şapte tabere: Delfinul, Albatros, Pionierul, Cutezătorii, Perla, Lebăda 1 şi 2. În camerele curate, spaţioase, cu lenjerie imaculată, paturile sunt asaltate după preferinţe, după prietenii şi după... viteza de reacţie. Toţi ar vrea cât mai aproape de fereastră. Încep întrebările. Şi destul de repede, fiecare află exact unde găseşte sala de mese, chioşcurile de răcoritoare, programul de tabără. Aşadar, vacanţa a început!
Ora 7:30. Fluierele profesorilor de sport dau ritmul gimnasticii de înviorare. Cei încă somnoroşi se trezesc, iar cei vioi devin mai sprinteni.
Ora 9. Sosesc pe plajă primii copii. De astă dată detaşamentul 10 de la tabăra Albatros este fruntaş. Fiecare ocupă locul stabilit. Într-o jumătate de oră întreaga suprafaţă a plajei este inundată de un furnicar în aşteptare.
Ora 9:30. La staţia de radioamplificare o melodie jucăuşă binecunoscută dă tonul pentru gimnastica aerobică. Pe fondul muzical plăcut, toţi, nu există excepţii, execută exerciţiile indicate cu profesionalism din punctele de supraveghere. Unii mai pierd ritmul, alţii sunt mai molatici, dar toţi se simt bine.
Ora 9:45. Marea este aproape liniştită. Mici valuri vin să dea mişcare acestei imense oglinzi de apă. Pe catarg coboară steagul albastru şi este ridicat cel galben. Pe plajă, semne de bucurie exprimate frenetic şi mii de copii se îndreaptă spre apă. Unii înoată, alţii învaţă - sub strictă îndrumare - să înoate, unii se joacă, se stropesc împrăştiind picături din abundenta apă a mării.
Ora 11. E timpul activităţilor distractiv-educative. Sigur, este greu să cuprinzi zecile de acţiuni ce se desfăşoară în fiecare zi de vacanţă. Să enumerăm totuşi câteva dintre acestea: concurs de construcţii din nisip. De la fresca din scoici, evocând vechi arhitecturi ce fac parte din spiritualitatea poporului român, la obiective economice cunoscute, iată varietatea temelor abordate. Concurs de cros pe vârste. Se aleargă cu greu pe nisipul plajei.
Ora 13. Masa de prânz. Urmează odihna obligatorie. Apoi...
Ora 16:30. Nu ştii ce să alegi din programul de după-amiază. Să mergi la plajă, la amfiteatru, la rotondele devenite neîncăpătoare, la diversele întreceri sportive sau concursuri tehnico-aplicative, să te plimbi, să scrii o ilustrată acasă.
Zilele trec repede şi vine acel moment de nostalgie când cu emoţie se spune: "La revedere, tabără dragă, la revedere, mare!".
Ion Lazăr - Scînteia, nr. 14606 din 1989