Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Niciodată nu mi-a plăcut la restaurantul Budapesta, de la staţia de Metrou Tineretului, în vremea lui Ceauşescu auzisem de atâtea crime şi scandaluri în jurul acelui local de pierzanie, bântuit de toată crema ocnelor, că nu mi-a venit să calc nici după Revoluţie pe-acolo. Am găsit prin arhivele tribunalelor o mulţime de dovezi că nu mă înşelasem, una dintre dovezi fiind crima lui Fane Mormânt, pe care v-o povestesc acum.
Fane Mormânt era un ocnaş de carieră, avea vreo 41 de ani în ’88, şi cam tot atâţia de condamnări. Violator celebru şi tâlhar. Pe numele său Traian Mihăilescu, avea un ucenic de 19 ani, cu care fura de stingea. Avea un renume aparte Fane Mormânt, anume că înainte te tăia şi după aia te întreba de vorbă.
Pe 25 aprilie 1988, cei doi au băut bere acăsică, după care au luat taxiul, ca boierii, şi s-au stabilit la cartierul general, restaurantul Budapesta, unde au comandat fripturi, vin şi coniac, căutându-şi victime. Fane luase de acasă două cuţite de înjunghiat porcii, aşa "just in case". Era ora 7 seara când s-au pus la masa soţilor Ioan şi Maria Timoş, pe care au început să-i tragă de limbă. Că unde stau, şi cu ce se ocupă, şi câţi bănuţi câştigă, dar n-au ceva de vânzare, cumva, vreun medalion de aur ori un video? În timp ce-i trăgeau cu destoinicie de limbă pe comeseni, bandiţii au şi avut o gâlceavă scurtă cu nişte comeseni mai zgomotoşi, cărora Fane Mormânt le-a arătat pe dată cuţitul, anunţându-i că el e Fane de la puşcărie şi ar face bine să spele putina. În vremea asta, consumatorii nu ştiau cum să-şi achite mai repede creierii pane şi cartofii natur, că simţiseră sămânţă de mare scandal. Vreo câţiva au spălat putina, ieşind prin bucătărie de frică să nu pice la mijloc.
Ei bine, să-mi mai spună mie cineva ce linişte şi pace era în România anului 1988, cum controla Miliţia şi Securitatea totul, că nu ţi-era frică să mergi pe stradă noaptea deşi era întuneric beznă, aiurea, basme de adormit copiii, te tăiau ciracii ca pe porc în buricul târgului şi nu zicea nimeni nici pâs... Fane şi discipolul au plătit consumaţia şi au ieşit în holul cârciumii, era ora nouă seara, peste o oră se închidea stimaţi consumatori, şi i-au aşteptat la ieşire pe neprieteni, ca să-i rezolve. Şi i-au rezolvat cu o ferocitate ieşită din comun. Prima dată l-au tăiat pe faţă pe Sorin Dimitriu, apoi cuţitarii l-au fugărit pe Dumitru Ghiţă care a sărit în maşina unui trecător şi a scăpat nezgâriat.
L-au fugărit apoi pe Adrian Turea, care şi-a găsit eliberarea prin boscheţii din Parcul Libertăţii, apoi s-au întos la Dimitriu care şiroia de sânge şi l-au curăţat acolo, pe Bulevardul Cantemir, în staţia de maxi-taxi. Butunoiu i-a băgat cuţitul în dreapta toracelui, lama i-a trecut prin plamân, ficat şi rinichi. Fane a băgat cuţitul în stânga, drept în inimă. Victima n-a mai spus nici "piu!". Au buzunărit apoi mortul, i-au luat ceasul şi l-au lăsat în boscheţi.
Mortul a fost găsit a doua zi dimineaţă, de măturători. S-a aflat rapid cine participase la încăierare, în scurt timp criminalii au fost identificaţi şi prinşi. Prinşi e mult spus, Fane Mormânt era deja în puşcărie când a fost "prins", adică fusese deja arestat la 28 aprilie, pentru altă ispravă, desigur. Fane a căutat să se apere de acuzaţii motivând că era la puşcărie când s-a comis omorul, da nu i-a ţinut, că prea mulţi îl văzuseră, martora Georgeta Risipitu i-a recunoscut chiar şi tatuajul, ucenicul Butunoiu s-a încurcat şi el în minciuni. Cu just temei au fost îndepărtaţi amândoi din sânul societăţii pe câte 25 de ani.
Dacă aţi citit mai sus ce faună mişuna pe la Budapesta, în centrul Capitalei, faceţi acum un efort de imaginaţie: cine mergea să bea la Braseria "Centura" din comuna Jilava, aflată în buza şoselei de centură. Îmi vine să vă întreb ca Mircea Badea: "tu te-ai duce, bă, să bei un coniac Milcov la Braseria Centura? Nu m-aş duce, bre, nici să mi-l plătească altul". În primul rând că această braserie era locul geometric al tulburării liniştii publice şi al ultrajului la adresa bunelor moravuri. Acolo, la Braseria Centura, îşi făcea veacul Ene Vasile, zis Ene Cuţitarul. 35 de ani, 6 condamnări, din care ultima de 9 ani. Ieşit la lumină printre semeni cu decretul din ’88. Parazit al societăţii. A muncit temporar la CAP, în sezonul recoltării legumelor, ca să mănânce roşii şi ardei gras pe gratis, cu brânza furată de la stână. Era un terorist, în sensul de atunci al noţiunii, adică îşi teroriza concetăţenii, care treceau pe trotuarul celălalt când îl vedeau. Întotdeaua purta o baionetă, în teacă metalică, pe care obişnuia să o scoată des la lumină, bucurându-se de răcorile pe care lucirile lamei albăstrui le produceau celor din jur. Acolo, la Braseria Centura se simţea el cel mai bine, mai ales când îi dădea afară pe ceilalţi consumatori (de teapa lui, fără îndoială), ca să bea singur, să fie servit ca un rege. Aşa s-a întâmplat şi la 5 noiembrie 1988, când a intrat să se încălzească în acel loc de pierzanie, dacă mai ţineţi minte, la 5 noiembrie ’88 viscolea cumplit la Jilava, iar cuţitarul i-a scos pe toţi consumatorii să-şi bea rachiul afară, în frig.
Scrie la rechizitoriul procurorului că toţi consumatorii erau revoltaţi dar se fereau să-şi manifeste indignarea, numai unul mai cu moţ, tăbăcarul Năiţă şi-a manifestat indignarea cu următoarele cuvinte: "Ce vă căcaţi pe voi, neisprăviţilor, voi sunteţi zece şi el unu, ori v-a îngheţat bărbăţia, ori v-au mâncat-o raţele, uite io nu ies, să-l văd ce-mi face". Dar ei au ieşit privindu-l compătimitor. Tăbăcarul a ţinut să bea o bere. Privirea lui Sile Cuţitarul l-a făcut pe barman să pună la loc în navetă sticla: "Las-o că-ţi dărâm barul!" În lehamite, Năiţă a ieşit şi el în viscol, la masa colegilor de muncă, ce să se certe cu prostul... Dar prostul s-a dezbrăcat de cojoc (caracter nu a avut niciodată), a ieşit pe terasă, a scos cuţitul, l-a înfipt victimei în stomac, l-a extras din victimă, l-a şters bine-bine de mânecă, s-a întors în cârciuma din care până şi barmanul fugise, şi şi-a continuat impasibil consumaţia.
Acum, stimaţi cititori şi consumatori ai Braseriei Centura, ziceţi şi voi, n-avea şi pedeapsa cu moartea rostul ei pe vremea aia? Sile Cuţitarul n-a avut parte însă de un glonţ cumsecade, v-am zis că în ’89 nu mai era la modă pedeapsa capitală (până în ziua de Crăciun când s-a aplicat în mod excepţional), drept pentru care inculpatul a primit 22 de ani, potrivit legii, dacă e cuminte înauntru iese după 15, vedeţi că prin 2004 trebuie că o fi ieşit, luaţi seamă, dacă îl vedeţi treceţi pe trotuarul celălalt şi ocoliţi Braseria Centura din Jilava dacă o mai fi. Criminalul întotdeauna se întoarce la locul faptei!
