x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Cronica neagră Furt de "ciucalăi" de la C.A.P. ori de stofă pentru glugi de la AEIAICPS Holboca

Furt de "ciucalăi" de la C.A.P. ori de stofă pentru glugi de la AEIAICPS Holboca

de Cristinel C. Popa    |    22 Aug 2009   •   00:00

Marfă furată. La ce pofteau hoţii acum 20 de ani? Starea materială precară, din ce în ce mai proastă, îi îndemna pe amărâţii de zi cu zi să comită fel de fel de furturi mărunte, dar pentru care primeau pedepse destul de mari comparativ cu ce se încasează astăzi pentru "prăzi" mult mai substanţiale. Însă interesant este ce se fura în 1989. Am răsfoit zeci de rechizitorii din acea vreme pentru a afla ce mai "împrumuta" pentru uzul propriu românul nostru în plină criză sud-est europeană (politică, în primul rând).

Bunul universal, decât să fie al statului, adică al tuturor, mai bine să fie al lui, al potenţialului infractor. Dacă scăpai neprins, nu te costa nimic să pui în buzunar din avutul patriei, al maselor largi de oameni ai muncii, ştiţi dvs. placa, cei care aţi apucat să mâncaţi salam cu soia. Să vedem ce găsim prin debaraua cu rechizitorii... De la porumb ştiuleţi, la ceas electronic Levis sau aspirator Ceaika, ori ţigări Marlboro, dacă nu mioriticile Litoral şi Golf. Ori magnetofoane Kashtan, cu benzi magnetice. Radiouri Gloria. Lozuri pe sârmă! Lozuri în plic, adică. Unele chiar câştigătoare, neică!

De unde se furau acestea? Fix de la taraba scoasă vara la trotuar. Omul nostru a profitat de neatenţia vânzătorului şi a "palmat" două "sârme" cu lozuri (pe atunci lozurile de hârtie aveau o gaură capsată şi erau întinse pe o sârmă pe care vânzătorii ambulanţi o fluturau atunci când pătrundeau în cârciumi pentru a face vânzare). Dar hoţul de "Loz în plic" a fost văzut de trecători şi a fost prins. Alte tentaţii pentru tâlharii, şuţii de cartier de pe atunci? Să-i lăsăm pe ăştia şi să vedem, de exemplu, ce îl atrăgea pe muncitorul de rând. Să fure de la fabrică, normal.

E normal? De oriunde se putea. Textile pentru haine, saci din polietilenă, cupoane de mătase, de la Întreprinderea de Mătase Victoria Iaşi, de exemplu. Sau, de ce nu, bunurile comune cândva de la domiciliul soţiei divorţate. Citim din sentinţele dosarelor penale ale anului 1989: maşină de spălat Albalux, pick-up marca Alegro. Briciuri, ţuică, caşcaval Dalia, stilouri China, ciocolată China, calculator electronic, butelii de aragaz, căciuli de blană caracul şi nutrie. Televizor Olt, maşină de cusut Sanda, mixer, aragaz de voiaj, cojoc de damă, şepci din blană de miel, palton din stofă tergal, aparat de radio Milcov, ceas deşteptător marca Slava, casetofon marca Condor, radiocasetofon producţie sovietică marca Vej Sigma, casete magnetice, riglă de calcul, 292 de kilograme de porumb boabe, saci cu porumb ştiuleţi, saci cu ciment (transportaţi cu tractorului SMT-ului, adică tot al statului!).

Dar să vedem şi care era preţul corect pentru toate aceste produse mult râvnite în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Un fel de "mercurial", cum era denumită pe atunci bursa pieţei. Acolo unde Ceauşescu ordona zilnic preţurile la fel cum ai ordona ţăra­nului: "Treceţi tarlaua!". Dar să nu uităm! De la CAP sau de la vecinul cooperator (mai simplu) se furau, de exemplu, ciucalăi. "Ciocălăi", în "limba moldovenească", "ciucalău" sau "ciocalău" însemnând ce rămâne din ştiuletele de porumb după ce îl bărbiereşti de boabe. Oamenii îl foloseau înainte, mă refer la cei cu "obrazul" gros, chiar şi la wc-ul din curte, dar cel mai utilizat (chiar şi acum) este la aprins focul. Pentru ce preţuri şi ce alte obiecte se făcea de regulă câte un an şi două luni închisoare?

De la AEIAICPS Holboca, aşa era numită întreprinderea, s-au furat 25 de metri de pânză topită şi 30 de metri de pânză pentru cămăşi în va­loare de 3.335 de lei. Magazionerul Cristinel S. a pătruns împreună cu doi colegi şi a sustras mai mulţi metri de stofă şi material pentru confec­ţionarea glugilor de la haine. Un alt infractor a "împrumutat" 4,3 metri de pânză culoare albă şi alţi 5,4 metri de pânză de culoare roşie. Totul în va­loare de fix 1.550 de lei şi 80 de bani. Sumă formată parţial din acele bancnote albastre uzate, cele mai multe cu figura lui Bălcescu. Însă pentru mulţi dintre amatorii de produse ca cele amintite mai sus, firul acţiunii s-a rupt tocmai când le era lumea mai dragă. Şi au ajuns cu toţii la mititica.

×