În seara asta am poftă să bat pe cineva

La 21 martie 1989 a fost trimis în judecată cuţitarul brăilean Ghelase, iar procesul a fost foarte scurt şi cuprinzător. Faptele s-au petrecut în faţa Căminului Cultural din Movila Miresii, unde autorităţile şi organizaţiile obşteşti organizaseră o seară distractivă.

Pentru fiu-meu şi pentru generaţia lui, seara distractivă de la discoteca din Moara Miresii trebuie că ar fi fost cea mai plictisitoare seară din viaţa lor, dacă s-ar fi teleportat în timp cu 20 de ani înapoi. Vă închipuiţi o sală groaznic de rece şi întunecoasă, cu trei becuri: roşu, verde şi galben, care clipocesc superpenibil pe muzica formaţiei Azur, care se aude ca un cur la unicul difuzor din spatele scenei, în vreme ce fete şi flăcăi, plătitorii biletului de 6 lei, bâţâie din fund cu ţigările în mână, iar sticlele de bere sunt aliniate soldăţeşte de-a lungul peretelui, să mor io că doar o crimă ce mai înveseleşte atmosfera, şi crime erau, slavă Domnului, nu lipseau.

Aşadar, Alexandru Ghelase s-a dus cu nevasta la seara distractivă şi parcă presimţea distracţia ori, tocmai, o pregătea, că o luat la el ditai cuţitoiu', bine-bine ascuţit. Aşa cum e în multe sate de pe la noi, Căminul cultural se află pe lângă dispensar, în apropierea Primăriei şi a şcolii, în preajma terenului de fotbal. La toarta nevestii, nu departe de destinaţie, Ghelase îl vede pe consăteanul Balaban că îl mustră deloc prietenos chiar pe fratele său mai mic, Lascu. Îi zicea: "Scoate, potaie, plasa de la poarta de fotbal, pe care-ai furat-o, că te duc la Miliţie chiar acum", şi jap una după ceafă. Adevărat, fratele mai mic al lui Ghelase furase acea plasă, cumpărată din eforturile obştii care renunţase, de dragul unui meci civilizat, la nişte navete de bere.

Harş, o făcut Ghelase cu cuţitul în piept la Balaban, vezi, ştia el de ce l-a luat de-acasă, ba încă a mai crestat pe încă doi flăcăi care căutau să-i despartă. Martorii Ciupercă şi Cotigă l-au reţinut pe cuţitar. Deznodământ, şapte ani închisoare, pentru că Balaban a scăpat cu viaţă.

La 22 februarie 1989 s-a trimis în judecată Robu' lu Dumnezeu Mircea, pentru omor. Aceasta e urmarea fi­reas­că a întâmplării din Gara de Nord, când inculpatul Mircea Robu avea mare chef să bată pe cineva, şi o spunea sus şi tare amicilor săi, că erau o cireadă întreagă care se legau de lu­me prin gară, şapte flăcăi puşi pe harţă şi, lucru de mirare, nici un mi­-liţian prin preajmă. Le-a picat cu tronc un grup de trei inşi, doi băieţi şi o fată, au intrat în ei, au luat-o şi pe ea de păr, iar pe victima Emil a pocnit-o Robu cu pumnu-n gură de câteva ori, până a căzut, a dat cu capul de ciment şi aia a fost. Făptaşul a încasat opt ani pentru lovitură cauzatoare de moarte, cu atât mai mult cu cât i se găsise la cazier şi un furt. Partea civilă a cerut să mai fie condamnat la plata cheltuielilor de înmormântare 15.000 lei, plus 8.278 lei costul estimat al pomenilor ulterioare. Instanţa şi-a însuşit numai înmormântarea, nu şi pomenile.

Povestirăm deunăzi de omorul din familia Broască, acum o să ne aple­căm asupra ultrajului de la Bro­tă­cel, se întâmplă tot în Brăila, unde re­fe­ri­rile batraciene abundă ca şi batracienele însele. La Brotăcel, popas tu­ristic, a năvălit o hoardă de inculpaţi însetaţi, ăăă, de muncitori însetaţi vo­iam să zic, şi respectivii s-au întâmplat tocmai când descărca berea din ca­mion, zdrăngănea berea Azuga sau ce draci de poşircă va fi fost în navete.

Muncitorii au secretat instantaneu şi s-au repezit la bar să cumpere. Pardon, primim marfă, nu se vede? Bine bre, primiţi-o, da' până terminaţi de primit, daţi-ne din ea să bem, că ne stafidim aici! Canci! Le-o sărit oamenilor muştarul, să nu te pui cu clasa muncitoare când o frige lingurica, au încercat să se aprovizioneze cu ana­sâna din navete, huşi de-aci, i-au gonit chelnerii şi şoferul de la camion, aveţi şi voi răbdare juma' de ceas, vulturilor şi butoaielor fără fund ce sunteţi.

Inculpatul Stoica era cel mai însetat şi mai nerăbdător, a intrat ca ghiolbanul în bucătărie, a luat satârul de tranşat carne, da, aţi citit bine, la Brotăcel se mai servea carne încă, bucătarii au protestat cu ibricele şi polonicele, cineva i-a smuls satârul, Turbatul a ieşit. Mai mulţi inculpaţi au solidarizat cu ei, se punea de-o mică revoltă la Brotăcelul, orăcăiau în cor deja, Vrem Bere, Vrem Bere! Preşedinta Cooperativei de Producţie, Achiziţie şi Desfacere a Mărfurilor, prezentă la faţa locului, a cerut sprijinul Miliţiei.

Miliţia era prezentă, zice la rechizitoriu că era prin preajmă locotenent colonelul Nicolae, scârţ, era în câr­ciumă, dă-l dracu', aştepta şi el să des­carce berea, şi se legitimează colo­ne­lul şi cere să se facă ordine, dar inculpatul Stoica şi cu inculpatul Olteanu l-au tras de cravată şi i-au smuls nasturii de la cămaşă. Acum abia m-am prins, era un autobuz întreg de mun­citori însetaţi acolo la Brotăcel aş­tep­tând sărăcia aia de bere, am aflat asta, pentru că miliţianul a vrut să ia cheile de la autobuz, să nu fugă nimeni de la faţa locului, n-a fugit, răzmeriţa a fost înăbuşită în faşă, acum citim sentinţa în recursul formulat de trei inculpaţi. Ei au cerut să le fie comutată pedeapsa de unul, doi şi cinci  ani puşcărie în muncă forţată într-o unitate socia­listă. Recurs respins.