x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum l-a anunţat Gorbaciov pe preşedintele RSR de reuniunea de la Malta

0
23 Noi 2009 - 00:00
Cum l-a anunţat Gorbaciov pe preşedintele RSR de reuniunea de la Malta Arhivele Naţionale/


În contextul schimbărilor politice radicale, care au avut loc în vara şi toamna anului 1989 în Polonia, Ungaria, RDG, Cehoslovacia şi Bulga­ria, liderul sovietic Mihail Gorbaciov s-a străduit să menţină în sfera de in­fluenţă a Kremlinului toate statele membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV).

Această conclu­zie rezultă cu claritate din scrisoarea trimisă lui Nicolae Ceauşescu de către Mihail Gorbaciov, chiar în timpul desfăşurării Congresului al XIV-lea al PCR (20-24 noiembrie 1989).

Conţinutul documentului trimis de liderul sovietic se regăseşte în nota de la 23 noiembrie 1989 (pe care o edităm în continuare), întocmită pentru lide­rul suprem al PCR de către Constantin Olteanu. Patru zile mai târziu, Nicolae Ceauşescu, a trimis o scrisoare de răspuns lui Mihail Gorbaciov, prin in­ter­mediul lui E.M. Tiajelnikov, am­ba­sa­dorul URSS la Bu­cureşti. (P. Opriş)


NOTĂ
La 23 noiembrie a.c., tovarăşul se­cretar Constantin Olteanu l-a primit pe E.M. Tiajelnikov, ambasadorul URSS la Bucureşti, la cererea acestuia.

Cu acest prilej, ambasadorul sovie­tic a menţionat că a fost însărcinat să transmită tovarăşului Nicolae Ceau­şescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Re­publicii Socialiste România, din par­tea tovarăşului Mihail Sergheevici Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS, preşedintele Sovietului Su­prem al URSS, următorul mesaj:

"Dragă tovarăşe Nicolae Ceauşescu, în aceste zile se încheie pregătirile pen­tru întâlnirea cu preşedintele SUA, G. Bush. Deşi în vederea acestei în­­tâlniri nu există o ordine de zi con­ve­­nită în prealabil, una din temele cen­­trale va privi, credem, procesele ce au loc în Europa răsăriteană, as­pectele in­­ternaţionale ale acestora, influenţa asu­pra situaţiei din Europa şi din lu­me. În orice caz, sunt semnale din par­tea americanilor în această privinţă. În dezbaterea acestor pro­bleme in­ten­ţionăm să pornim de la poziţiile noastre principiale, examinate în cadrul Consfătuirii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia, al recentei întâlniri a miniştrilor Aface­rilor Ex­terne ai statelor noastre, care s-a desfăşurat la Varşovia.

Poate fi vorba, în primul rând, despre următoarele:
1. Temelia relaţiilor Uniunii Sovie­tice cu celelalte state, inclusiv cu aliaţii noştri, o constituie re­cunoaşterea drep­tului suve­ran al fie­că­rui popor de a-şi alege calea propriei sale dezvoltări. O asemenea re­cu­noaştere trebuie să fie reciprocă, în­trucât fără aceasta nu este posibilă o dez­voltare inter­na­ţio­nală constructivă.


2. Interdependenţa crescândă a statelor, deosebit de vizibilă pe continentul european, necesită să se pună capăt rămăşiţelor "războiului rece", politicii şi psihologiei născute, sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformări sunt necesare în legătură cu aceasta, în ce direcţie şi în ce ritmuri vor avea loc transformările, se poate hotărî numai în contextul şi ca urmare a unui dialog general-european constructiv, şi în această privinţă noi nu trebuie să pornim de la zero. Există un fundament bun - Actul de la Helsinki, se desfăşoară cu succes procesul general-european, în cadrul căruia SUA şi Canada participă pe baze de egalitate.

Uniunea Sovietică şi aliaţii săi sunt gata - şi au confirmat aceasta prin acţiuni practice - să reducă până la minimul rezonabil forţele armate şi armamentele, să treacă de la confruntare la colaborare, practic în toate domeniile.

Noi suntem gata - şi în această privinţă exis­tă dovezi serioase - să respectăm drepturile omului, să lucrăm mână în mână cu fie­care dintre cei care tind spre dezvoltarea tra­diţiilor umaniste europene, spre îm­bo­gă­ţirea culturii europene, a gândirii tehnolo­gi­ce, spre căutarea unor căi sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizaţiei.


3. Cele mai curajoase schimbări de pe continentul nostru pot fi însă încununate de succes şi pot fi reciproc avantajoase numai în condiţiile menţinerii şi întăririi bazelor stabilităţii europene. Acestea nu trebuie să afecteze realităţile teritorial politice statornicite, să renască pretenţii teritoriale vechi sau să dea naştere altora noi, să afecteze graniţele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele primului şi celui de-al doilea război mondial. Pacea în Europa va rămâne trainică atâta timp cât va fi închisă această "cutie a Pandorei".


4. Paşii cunoscuţi întreprinşi în ultima vreme de RD Germană au dat naştere multor zvonuri privind "problema germană", pers­pectivele unirii Germaniei. Noi nu in-ten­ţionăm să intrăm într-o dezbatere deta­liată a acestei probleme, dar considerăm în mo­d ferm că existenţa şi dezvoltarea RDG în toţi aceşti ani a fost şi rămâne garanţia cea mai importantă a echilibrului european, a păcii şi stabilităţii internaţionale. RDG, stat suveran, membru al Tratatului de la Varşovia a fost şi rămâne aliatul nostru strategic din Eu­ropa. Din câte înţelegem noi, politicienii cu simţ de răspundere din Occident înţeleg bine această realitate. Nu pot fi însă subapreciate pericolele provocate de pasiunile şi stările de spirit revanşiste, care se înviorează. În­cingerea acestora este capabilă să submi­neze încre­derea ce se formează şi chiar să dea înapoi toate realizările de importanţă istorică în dezvoltarea raporturilor dintre Est şi Vest.

O trăsătură esenţială a noii gândiri politice o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamică pe calea conlucrării constructive practice, a întăririi încrederii.
În legătură cu aceasta, sunt inconsistente şi mioape încercările de a înfăţişa restructurarea din Uniunea Sovietică, reformele dintr-o serie de ţări socialiste, drept o mărturie, chipurile, a "eşecului socialismului". În realitate, este vorba despre un proces de reînnoire a societăţii socialiste. Este necesar să se renunţe la stereotipurile "războiului rece", la calculele mizând pe folosirea dificultăţilor temporare ale celeilalte părţi în scopul realizării propriilor scopuri.


5. Trecerea la perioada paşnică a istoriei europene necesită garanţii reciproce, sigure, de securitate. În această direcţie se des­fă­şoa­ră lucrările de la Viena. Aici se pune, ine­vi­ta­bil, şi problema noului rol al Organizaţiei Tra­tatului de la Varşovia şi al NATO. În ceea ce priveşte viitorul apropiat, noi ne pronun­ţăm pentru transformarea lor în organizaţii politico-defensive, pentru stabilirea între ele nu pur şi simplu a unor contacte episodice, ci a unor relaţii permanente reciproc utile, pentru instituţionalizarea unei colaborări interblocuri. Aceasta poate constitui o nouă contibuţie esenţială la întărirea securităţii în Europa, la crearea unui asemenea grad de înţelegere reciprocă, care în final va permite apropierea momentului dizolvării ambelor alianţe. Acestea sunt considerentele în pro­blemele eu­ropene pe care noi intenţionăm să le abor­dăm în cadrul convorbirilor cu preşedintele SUA.


Imediat după întâlnirea de la Malta suntem gata să informăm despre rezultatele acesteia pe conducătorii statelor aliate.

În acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o întâlnire corespunzătoare la Moscova. Conducătorii statelor aliate ar putea să sosească la Moscova la 4 decembrie, în prima jumătate a zilei, în aşa fel încât lucrările să înceapă la orele 15:30.

Se are în vedere ca din partea sovietică la întâlnire să participe tovarăşii M.S. Gorbaciov, N.I. Rîşkov, E.A. Şevardnadze, A.N. Takovlev.
Vă rugăm să ne comunicaţi componenţa participanţilor la întâlnire din partea dumneavoastră".
Tovarăşul secretar C. Olteanu i-a precizat ambasadorului că răspunsul părţii române în legătură cu mesajul transmis urmează să fie comunicat ulterior, după ce va fi examinat de conducerea partidului.
23.XI.1989
Citeşte mai multe despre:   din arhiva cc al pcr

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de