Cum părăseai PCR-ul pe uşa din dos

16 decembrie 1980, Bucureşti. Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv, care cuprinde, printre altele, decizia de a-l exclude din PCR pe Constantin Pârvulescu (fragment).

Stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din ziua de 16 decembrie 1980

Au participat tovarăşii Ceauşescu Nicolae, Banc Iosif, Bobu Emil, Burtică Cornel, Cazacu Virgil, Ceauşescu Elena, Ciobanu Lina, Dăscălescu Constantin, Dincă Ion, Fazekaş Janoş, Fazekaş Ludovic, Filipaş Cornelia, Găinuşe Alexandrina, Lupu Petre, Niculescu Paul, Oprea Gheorghe, Pană Gheorghe, Păţan Ion, Rădulescu Gheorghe, Răutu Leonte, Spornic Aneta, Trofin Virgil, Verdeţ Ilie, Andrei Ştefan, Dănică Petre, Dobrescu Miu, Dumitrache Gheorghe, Enache Petru, Feder Eva, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Gâdea Suzana, Ioniţă Ion, Mureşan Ana, Nae Elena, Rădoi Marin, Stoian Ion, Szasz Iosif, Winter Richard, Marin Vasile.

Au fost invitaţi tovarăşii Miculescu Angelo, Berghianu Maxim, Avram Ion, Roşu Gheorghe, Haş Teodor, Preoteasa Petre, Găvănescu Pantelimon, Ceauşescu Nicu, Hârjău Mihai, Dobrescu Emilian, Gigea Petre, Bumbăcea Vasile, Curticeanu Silviu.
A prezidat tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: PUNCTUL 1
Proiectul Programului cu privire la aprovizionarea populaţiei pe trimestrul IV 1980 şi semestrul I 1981.
Aveţi ceva de întrebat, ceva de spus? (...)

● Tov. Constantin Dăscălescu: Tovarăşe Ceauşescu, am vrea să prezentăm Comitetului Politic Executiv concluziile comisiei care a fost însărcinată să cerceteze cazul lui Constantin Pârvulescu.
CPEx, o comisie formată din tovarăşii Emil Bobu, Petre Lupu şi Constantin Dăscălescu a examinat conţinutul, cauzele şi scopul urmărit de Constantin Pârvulescu prin atitudinea sa provocatoare, antipartinică şi duşmănoasă (sic!) manifestată la cel de-al XII-lea Congres al partidului.
Pe scurt, ce s-a petrecut în legătură cu acest caz în timpul Congresului:
Pârvulescu s-a înscris la cuvânt. I s-a cerut de colectivul de vorbitori să pre­zinte cuvântul pentru a se putea proceda conform re­gulilor stabilite pentru toate cuvântările. El a prezentat la tov. Ilie Rădulescu numai un punctaj, care într-o formă destul de confuză conţinea îndeosebi o critică abia voalată a politicii, mai ales a politicii externe a partidului.
Deoarece materialul depus nu era o cuvântare propriu-zisă, activişti de la colectivul de vorbitori s-au oferit şi, cu acordul lui, au redactat un proiect de cuvântare, ţinând seama de ideile cuprinse în punctaj, dar prezentându-le într-o formă pozitivă, coerentă, introducând şi alte idei ale politicii partidului.
Informez Comitetul Politic Executiv că această cuvântare a fost prezentată lui Pîrvulescu cu o zi înainte de încheierea lucrărilor congresului. Din cele ce a relatat tovarăşul Vasile Vîlcu reiese că, citind pe loc împreună cu Pârvulescu această cuvântare, acesta nu a avut nici o obiecţie, a luat-o la el. Colectivul de vorbitori a conve­nit cu Pârvulescu ca, dacă are vreo obiecţie, să o aducă a doua zi. Menţionez că în proiectul de cuvântare exista şi realegerea se­cretarului general al partidului. Întrucât în minuta de la prezi­diul congresului pentru ultima şedinţă destinată dezbaterilor nu fi­gurau vorbitori, nu i s-a mai dat cuvântul.
După cum se ştie, după ce congresul în unanimitate aprobase sistarea discuţiilor, totuşi Pârvulescu a cerut cuvântul. La indicaţia tovarăşului Ceauşescu i s-a dat totuşi cuvântul. Reamintesc faptul că în acest moment congresul era încă în şedinţă deschisă, cu prezenţa delegaţiilor străine şi a presei internaţionale, şi deci nu se trecuse la punctul din ordinea de zi cu privire la alegerea organelor centrale de partid - prevăzută a avea loc în şedinţă închisă.
Ce a debitat Pârvulescu în congres am auzit cu toţii. Consider că nu trebuie să le mai reiau. Aş dori totuşi să informez că, după ce a debitat ceea ce a debitat, a părăsit imediat congresul, fără să anunţe pe nimeni.
Discuţiile cu Pârvulescu:
La întrebarea de ce nu s-a referit în cuvântul său la ideile din punctajul şi cuvântarea pe care o avea şi a vorbit cu totul altceva a răspuns că era sigur că, dacă punctajul cuprindea problemele pe care le-a ridicat, nu i s-ar fi dat cuvântul. Practic, el a recunoscut implicit perfidia şi caracterul premeditat al provocării sale.
Am dori să semnalăm - ca un fapt caracteristic, care dă de gândit - că în timpul discuţiilor cu comisia, înainte şi fără să fie întrebat, a ţinut să precizeze în trei rânduri că el nu s-a consultat cu nimeni, decât cu propria conştiinţă.
Din discuţiile cu el s-au stabilit clar, în esenţă, următoarele:
Din propriile declaraţii a reieşit că încă înainte de congres a fost preocupat şi şi-a propus să ridice aceste probleme la congres.
Întrebat fiind de ce nu a ridicat aceste probleme înainte de congres, când a avut numeroase ocazii directe la tovarăşul secretar general al partidului, în plenare ale CC, la plenara Comitetului dinaintea congresului - în care s-a hotărât depunerea candidaturii pentru realegerea secretarului general al partidului -, la conferinţa organizaţiei de partid a Capitalei, unde s-a propus şi s-a aprobat un mandat special al delegaţilor în această problemă, nu a putut da un răspuns. I s-a arătat că şi-a încălcat mandatul primit din partea conferinţei organizaţiei de partid a Capitalei.
Dorim să menţionăm că el nu a contestat existenţa acestor numeroase posibilităţi, dar nu a fost în stare să dea nici o explicaţie, arătând că aşa a înţeles el să procedeze.
Arătându-i-se că este al treilea congres când, pe baza prevede­rilor statutului votat şi de el, secretarul general al partidului se alege direct de congres şi că obiecţiunea lui - că se încalcă statutul, regulile democratice - nu au nici un temei, nu a fost în stare, de asemenea, să dea nici o explicaţie sau a dat răspunsuri confuze.
Toate încercările comisiei de a-i arăta actul provocator săvârşit în congres - care se aseamănă cu ceea ce debitează posturile de radio ale duşmanului, legionarii de la aşa-zisa Europă Liberă - de a-l determina să reflecteze şi să ia poziţie, autocritică, s-au izbit de poziţia sa antipartinică.
A susţinut chiar că ceea ce a făcut a făcut bine, declarând că, dacă incomodează pe cineva, el poate să se retragă din partid.
Am dori să precizăm că a reieşit clar şi din discuţii, şi din ce am găsit să studiem că:
Pârvulescu este un om incapabil, deosebit de comod, dar care întotdeauna s-a împăunat cu merite ce nu-i aparţineau. Atunci când altul nu i le-a recunoscut, s-a dedat la intrigi şi acţiuni fracţioniste. S-a lăudat mereu că a făcut parte din Armata Roşie şi din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice şi că a demascat ca duşmani diferiţi activişti de conducere. De altfel, se ştie că în timp de 16 ani a stat în străinătate şi trei ani, în timpul celui de-al doilea război mondial, a stat ascuns.
În 1960 a fost scos din Biroul Politic pentru incapacitate şi intrigă cu caracter fracţionist - probleme dezbătute pe larg la plenara Comitetului Central al PCR de la 16 decembrie 1961.
A mai reieşit că nu l-a caracterizat niciodată iniţiativa, curajul opiniei, dimpotrivă, n-a luat atitudine atunci când mulţi activişti de frunte ai partidului nostru au fost lichidaţi în URSS, între cele două războaie mondiale.
Pârvulescu s-a dovedit toată viaţa a fi un oportunist, un intri­gant, un om egoist, un ranchiunos, laş şi profitor. El nu a desfăşurat niciodată o muncă politică şi organizatorică susţinută, a fost întotdeauna un om rupt de mase, rupt de realităţile din ţara noastră.
Dorim, de asemenea, să menţionăm că din discuţiile purtate cu el a reieşit clar că, fiind un om înrăit şi perfid, a făcut ceea ce a făcut la congres cu premeditare, slujind prin aceasta interesul duşmanilor partidului şi poporului nostru, al acelora care nu văd cu ochi buni rezultatele strălucite obţinute de popor sub condu­cerea partidului, cărora nu le convine actuala politică a partidului şi statului nostru - ci reîntoarcerea la vremurile amare ale
su­bordonării partidului şi statului nostru faţă de alţii.
Având în vedere cele de mai sus, comisia consideră că prin atitudinea sa provocatoare şi duşmănoasă, din timpul congresului, şi apoi prin atitudinea sa ostilă, prin indiferenţa cu care a afirmat că se poate retrage din partid Pârvulescu s-a pus singur în afara rândurilor partidului.
Îndărătnicia cu care şi-a susţinut în continuare părerile antipartinice, provocatoare, exprimate în congres şi după aceea scot în evidenţă cu pregnanţă că Pârvulescu nu regretă în nici un fel ceea ce a făcut, că de fapt el nu este de acord cu linia generală politică a partidului şi cu prevederile importante ale statutului - că se situează în continuare în afara rândurilor partidului, că este un element străin partidului nostru.
Având în vedere toate cele raportate, comisia consideră că Pârvulescu trebuie să fie exclus din rândurile partidului. Întrucât el nu mai face parte din nici un organ de conducere al partidului, propunem ca această problemă să fie rezolvată, în conformitate cu prevederile statutului partidului, de organizaţia de bază din care face parte.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Tovarăşi, aţi ascultat raportul comisiei.

● Tov. Constantin Dăscălescu: De altfel, noi am întocmit un raport mai larg, pe care l-am semnat cu toţii. Aici am făcut o prezentare scurtă.

● Tov. Gheorghe Rădulescu: Toată caracterizarea făcută lui Pârvulescu este foarte justă. Cine îl cunoaşte ştie că aşa este, şi i se mai pot adăuga chiar alte lucruri. De fapt, el s-a aşezat singur în afara partidului. Comisia propune ca el să fie exclus din partid. Putem fi de acord cu aceasta, deşi asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Aceasta este o chestiune morală, că trebuie să fie exclus. Eu sunt de acord cu propunerea aceasta. Caracterizarea făcută lui Pârvulescu este foarte bună; totul este adevărat.

● Tov. Ilie Verdeţ: După părerea mea, cazul lui Pârvulescu este corect prezentat, aşa cum este partinic şi statutar.
Este foarte justă propunerea ca organizaţia de bază din care face parte să facă excluderea din partid. Şi măsura propusă corespunde cu gravitatea faptelor.
Într-adevăr, la caracterizarea făcută mai pot fi adăugate şi alte lucruri, dar sunt suficiente cele arătate.

● Tov. Petre Lupu: Eu mă simt obligat să reamintesc că, atunci când s-a dat sarcina comisiei să stea de vorbă cu Pârvulescu, tovarăşul Ceauşescu a făcut o precizare principială: să lămurim de ce a procedat aşa.
Vreau să informez Comitetul Politic Executiv că discuţiile noastre au fost axate în special pe această temă: de ce a procedat aşa. La întrebarea aceasta, el a dat răspunsul care a fost arătat de tov. Dăscălescu.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Poate să-i dăm numai un vot de blam cu avertisment.
(Proteste în sală: Nu, nu; să fie exclus).

● Tov. Ilie Verdeţ: Să fie exclus, iar măsura aceasta să fie discutată în organizaţiile de bază. De ce să nu aplicăm acest principiu din statutul partidului nostru?!

● Tov. Virgil Trofin: Abaterile lui sunt de o gravitate cu totul deosebită (sic!). El s-a ridicat, de fapt, împotriva politicii partidului. El nu mai poate rămâne în rândurile partidului.

● Tov. Ion Dincă: Cred că toţi tovarăşii vor fi de acord cu mine, că am fost şi vom fi de acord cu dumneavoastră, tovarăşe Ceauşescu, în toate condiţiile, dar faţă de ceea ce a făcut Pârvulescu în cel de-al XII-lea Congres al partidului nu este bine să fim îngăduitori. El trebuie să fie exclus din partid!
De altfel, el însuşi spune că dacă incomodează pe cineva poate să iasă din partid. El nu incomodează numai pe cineva, incomo­dează întregul partid.
Sunt convins că el nu se va duce nici la şedinţa de excludere.

● Tov. Constantin Dăscălescu: În mod sigur nu se va duce. Va trebui să procedăm conform statutului.

● Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine. Cu asta ridicăm şedinţa.
Arhiva Comitetului Politic Executiv al CC al PCR Nr. 3389 / 29 XII 1980