Conducerea PCR, informată amănunţit despre înhumarea lui Imre Nagy

Raportul Ambasadei române la Budapesta către Ministerul Afacerilor Externe

Tovarăşului Emil Bobu, Tovarăşului Ion Coman, Tovarăşului Ion Stoian, Tovarăşului Ioan Totu

În legătură cu reînhumarea lui Imre Nagy şi a tovarăşilor săi, condamnaţi şi executaţi pentru rolul jucat în evenimentele din 1956, vă informăm următoarele:

I. La 16 iunie 1989, orele 8:45, în Piaţa Eroilor, unde se aflau depuse sicriele celor cinci condamnaţi executaţi şi un sicriu simbolic "al marti­rilor din 1956", în prezenţa câtorva sute de mii de persoane, a început pelerinajul locuitorilor, care au depus coroane şi jerbe de flori în acordurile marşurilor funebre. Între cei care şi-au adus omagiul s-a remarcat şi un individ purtând o pancartă cu inscripţia "Szeke Lyford" (pă­mântul secuiesc).

II. La orele 11:00 a început ceremonia oficială a depunerii coroanelor de flori la catafalcul lui Imre Nagy. (...) Menţionăm prezenţa între cei care au depus coroane şi a reprezentanţilor unor grupări cum ar fi: România liberă cu sediul în Ungaria, delegaţia emigraţiei române din Franţa (Mihnea Berindei şi alte două persoane), delegaţia "Uniunea Transilvăneană", cu sediul în Ungaria. (...)

VI. În jurul orei 14:00, adunarea de doliu din Piaţa Eorilor s-a încheiat, convoiul funerar, însoţit de familii, invitaţi şi presă, îndreptându-se spre cimitirul Uj Rakoskereszturi, unde s-a desfăşurat ceremonia în­mormântării. Aici au luat cuvântul mai mulţi vorbitori, foşti tovarăşi de luptă ai defuncţilor, majoritatea trăind în prezent în emigraţie, în Occident (ziarişii Molnar Miklós - Elveţia, Tibor Meráy - Paris, Sándor Kopa­csi, fostul comandant al Gărzii Naţionale din 1956, emigrat în Canada, Antal Gyenes, Ferencz Forgacs, Jenö Fonay în numele foştilor condamnaţi politici, Pal Lacsei, ziarist pensionar). Vorbind la mormântul lui Imre Nagy, ziaristul Tibor Meray, redactor-şef al revistei emigraţiei maghiare din Franţa, Iradalmi Ujsac (care până în 1956 a apărut la Budapesta ca pu­blicaţie a Uniunii Scriitorilor), a atacat într-un limbaj foarte virulent şi anticomunist PMSU. El a subliniat că acesta s-a menţinut la putere numai datorită etichetării revoluţiei din 1956 drept o contrarevoluţie şi numai cu ajutorul tancurilor sovietice. După opinia sa, Ungaria din 1956 a fost iniţiatoarea şi epicentrul procesului de reforme care se desfăşoară astăzi în ţările socialiste, iar ideile lui Imre Nagy - fundamentul acestora. Vorbitorul a apelat la URSS să-şi reconsidere poziţia faţă de Imre Nagy şi să permită descătuşarea energiilor din ţările est-europene. Adresându-se popoarelor vecine Ungariei şi în special ţărilor în care trăiesc, conform spuselor sale sute de mii şi milioane de maghiari, T. Meray a subliniat că ele nu trebuie să-i lezeze pe maghiari, cum nici în Ungaria cei de altă naţionalitate nu sunt lezaţi, şi că pământul nu este numai al celor care îl lucrează, ci şi al celor care trăiesc pe el. Acolo unde populaţia maghiară este majoritară, pământul respectiv este pământ unguresc, a spus vorbitorul. (...)

1. Din modul în care a decurs pregătirea şi organizarea acestei manifestări rezultă în mod clar implicarea şi prezenţa organelor de stat. O acţiune de asemenea amploare, cu participarea a sute de mii de persoane, precum şi a cheltuielilor mari solicitate, nu putea fi realizată numai de Comitetul pentru restabilirea adevărului istoric, care a fost prezentat ca organizator.

2. Prin amploarea sa, acest moment de reînhumare a devenit o acţiune politică internă şi externă a Ungariei, cu o semnificaţie cu totul deosebită. Prin esenţa sa, manifestarea a fost îndreptată, în fapt, împotriva PMSU, care a fost discreditat în mod public în faţa  opiniei publice interne şi internaţionale.

3. Prin conţinutul acestei ceremonii şi prin prezenţa în fapt a tuturor instituţiilor de bază ale societăţii ungare, ea a condus la exacerbarea sentimentelor naţionaliste, şovine, revizioniste existente în opinia publică ungară şi la o afirmare oficială şi pe scară naţională a sentimentelor antisovietice.

4. Este neîndoielnic că, după acest eveniment, transformările politice, economice şi sociale din Ungaria vor găsi un ecou şi un sprijin tot mai pu­ternic în rândul ţărilor occidentale şi al reacţiunii internaţionale. Ungaria a dovedit la 16 iunie că nu se mai simte legată cu nimic de orânduirea socialistă şi că, în mod necritic, a negat înfăptuirile celor 43 de ani de dezvoltare socialistă.

5. Manifestările care au condus la evenimentele de la 16 iunie a.c. şi desfăşurarea acestora sunt o dovadă elocventă a crizei în care se află PMSU şi actuala sa conducere, scăpând din mână frânele societăţii ungare. După aprecierea noastră, conducerea PMSU ar fi putut să folosească acţiunea de reabilitare a lui Imre Nagy şi a tovarăşilor săi, şi, în general, a recon­siderării evenimentelor din 1956, în folosul său, al afirmării şi creşterii prestigiului său în societatea ungară. Lipsa de iniţiativă şi discernământ a conducerii actuale a partidului ungar au făcut din Imre Nagy un simbol al reacţiunii ungare şi, în parte, al reacţiunii internaţionale. Ziua de 16 iunie 1989 poate fi considerată în Ungaria ca un moment de vârf în procesul destrămării orânduirii socialiste. Din cuvântările reprezentanţilor partidelor şi organizaţiilor alternative s-a desprins cu tărie faptul că noile forţe politice din Ungaria nu intenţionează să intre într-o coaliţie cu PMSU.
Este de aşteptat ca transformările politice, economice şi sociale din Ungaria să cunoască un curs şi mai accelerat (elaborarea şi adoptarea noii Constituţii, noua lege a partidelor, alegerile parlamentare etc.).
Traian Pop
Document din volumul: 1989 - Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, Ediţie de: Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000, p. 108 - 112