Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Departamentul Securităţii Statului ● Unitatea Specială "R" ● Secret ● Aprilie 1989
Vă raportăm că postul de radio Vocea Americii a difuzat în cadrul programului în limba română, din data de 9 aprilie 1989, a cincea parte din scrisoarea poetului Dan Deşliu, adresată preşedintelui României. Redăm mai jos, integral, textul difuzat:
Dorin Tudoran: "Dan Deşliu nu-i reproşează preşedintelui român doar dărâmarea mânăstirii Văcăreşti. Să-l ascultăm pe poet."
Dar bisericile? Dar casele în care au trăit ori au trudit întru frumos Eminescu, Macedonski, Călinescu? De Cotrocenii, acea bijuterie ocrotind oasele lui Şerban Cantacuzino? Vedeţi, dle preşedinte, acel domnitor înţelept n-a pus să se taie canale, să se descăpăţâneze vreun munte, să se surpe ctitoriile înaintaşilor. După umila mea părere, prin faptul de a fi oblăduit tipărirea primei Biblii în limba românilor, el va dăinui într-un nimb luminos peste veacuri, în ciuda celor ce i-au zvârlit rămăşiţele, Dumnezeu ştie unde, şi toate acestea pe ce temei, cu ce îndreptăţire? Pentru a face loc unor construcţii pe cât de inestetice, pe atât de nefuncţionale, în majoritate un fel de corpuri de cazarmă cenuşii, unde-i foarte greu să respiri, să iubeşti, să creşti copii zdraveni şi voioşi, să cânţi, să râzi, să te bucuri de viaţă. Din aceşti mastodonţi, traşi parcă la ştanţă, nu lipsesc decât frumosul şi folosul. Şi, dacă se iscă proteste împotriva distrugerii atâtor monumente şi locuinţe într-adevăr omeneşti, de fapt protestele curg de o bucată de vreme, dv. vă revoltaţi ca şi cum ar vrea să vă bage mâna în buzunar. V-am spus deschis, de aceea am declinat oferta de a lucra în echipa pe care o pregăteaţi atunci, în 1965, fiindcă am intuit că dv. n-aveţi nevoie de oameni cu care să vă sfătuiţi, de specialişti la ale căror opinii să aplecaţi urechea. Dv. aveţi nevoie de ecouri ale propriei păreri.
Dorin Tudoran: "La ce a condus această atitudine a preşedintelui? Dan Deşliu nu se sfieşte să i-o spună deschis".
Din păcate, pentru că un adevărat conducător este chemat prin însăşi importanţa, prin legalitatea misiunii sale să caute, să stimuleze diversitatea de opinii, singura cale spre adevăr, spre lumină, dv. aţi rămas la faimoasa deviză militară: ordinul se execută, nu se discută. Ei bine, dacă nu mă înşel, chiar pe vreme de război, în condiţii de front, ordinele sunt adesea consecinţă a unor dezbateri între specialişti. Inutil să insist asupra genezei dispoziţiilor dumneavoastră. Vă place să citaţi uneori nişte versuri. De exemplu: Cei ce se luptă murmurând, de s-ar lupta şi-n primul rând, ei tot atât de buni ne par, ca orişicare laş fugar, murmurul astăzi şi oricând e bocet în zadar. De ce nu continuaţi însă cu ceea ce spune autorul? Coşbuc spune, în strofa următoare: Iar a tăcea şi laşii ştiu, toţi morţii tac, dar, cine-i viu, să râdă, bunii râd şi cad. Eu unul cred că nu-i prea de râs. Mai ales când vedem, vorba cronicarului, lucruri de durere. Exodul atâtor oameni de valoare, trădători îi numiţi dumneavoastră, dar cum de s-au înmulţit în aşa măsură, în cea mai luminoasă epocă din istoria noastră? Scăderea continuă a prestigiului pe arena internaţională, criticile tăioase venind nu numai din Occident, ci şi din preajmă sau de la conducerea unor formaţii politice sau partide comuniste, toate acestea sunt neavenite pentru dumneavoastră, toată lumea greşeşte, singur dumneavoastră sunteţi singurul deţinător, proprietar al adevărului şi dreptăţii. Cine gândeşte astfel, aici la noi, e un duşman şi trebuie tratat în consecinţă.
Dorin Tudoran: "Pentru astăzi, ne oprim aici, urmând ca mâine să ne oprim la un exemplu oferit e Dan Deşliu, despre cum sunt trataţi în ţara asta cei care îşi permit să gândească altfel decât preşedintele României".
Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 434-435
