Redarea convorbirii dintre ofiţer şi obiectivul "Bogdan". Discuţia a avut loc la data de 07.06.1989, la organele de procuratură sub acoperirea acestora, în limba română
Ministerul de Interne
Inspectoratul Judeţean Braşov
Securitate
LEGENDA: O: Ofiţerul de cercetare penală cpt. Moldovean Gheorghe, B: Obiectivul "Bogdan" (întrebat despre situaţia drepturilor omului în România, "Bogdan" (Şerban Victor) răspunde:)
B: După cunoştinţele pe care le am eu, România este foarte deficitară şi o spun foarte deschis, pentru că...
O: Bun. Hai să vedem la ce anume te referi că am fi deficitari în ceea ce priveşte drepturile omului.
B: În primul rând la... ca să (nu - n.n.) mai vorbim de persoana mea, am fost bătut, am...
O: Bun. Când?
B: În urmă cu o lună şi câteva zile...
O: Pe 1 mai când ai fost la Cluj. Dar până atunci, până la acea dată ţi-a zis cineva ceva?
B: Da, m-au lovit şi a...
O: Dacă a păţit ceva persoana ta?
B: Da dacă... (vrea să spună de cazul celor 3)
O: Nu, nu este vorba despre asta. Te-ai referit la persoana ta. Discutăm în principiu bine, ce cazuri cunoşti dumneata, Torjo, Brâncoveanu şi Lupoi sunt patru.
B: Nu, sunt 5, şi Voicu. Ceea ce am văzut, mai bine zis am auzit acolo în arest, au fost ţipete care pe mine m-au înfiorat.
(...)
B: Nu regimul, personal nu cred că rezolvă interese...
O: Hai să vedem ale cui interese le vezi?
B: Interese personale, anarhice...
O: Ce te face să crezi?
B: Situaţia din ţara asta este foarte regretabilă.
O: Interesele poporului român sunt pe undeva anihilate. Spune-mi cum putem explica faptul că tot ce se face se face pentru popor.
B: Ştiţi ce a fost în Polonia?
O: Nu.
B: Pentru prima dată după 40 de ani, au avut loc alegeri libere.
O: Nu ştiu dacă ai înţeles fenomenul şi ce hotărâre s-a luat.
B: Mă refeream la voinţa poporului. O dată ce nu se poate exprima liber.
(...)
O: Vă daţi seama de sacrificiul care s-a făcut!
B: Nu se mai merită, pe noi nu ne-a întrebat, nu ne-a consultat nimeni dacă trebuie să facem o serie de construcţii şi altele...
(...)
O: Nu vreţi să înţelegeţi şi să vă aliniaţi celorlalţi, Bogdane! Nu prea gândeşti ceea ce spui. Singurul lucru e să-ţi faci datoria cinstit de cetăţean.
(...)
O: Deci în legătură cu ceilalţi prieteni ai tăi. Te-ai convins că Brâncoveanu este liber şi că nu are nimeni nimic cu el. L-a întrebat pe Mişi dacă l-a bătut.
B: Altceva nu am de făcut decât să-i întreb aşa ceva? Credeţi că eu am timp? Ce ascult, ascult pe la 21:00 până la ora 22:00.
(...)
B: Nu ştiu dacă se merită să vă mai arăt... pentru faptul că nişte (...) Oameni aici îndrăznesc aia sau eu, în apărători ai legilor omului, nişte oameni din calea mea sunt călcaţi în picioare.
O: Care? De ce nu faci treaba asta în mod organizat?
B: Ştiţi nu se poate în mod organizat. Dacă o făceam în mod organizat eu nu mai eram la ora actuală. Înţelegeţi? Se găsea cineva să-mi organizeze un mic accident.
O: Şi nu crezi că faptele dumitale sunt mai potrivnice societăţii acum decât (dacă - n.n.) le-ai fi spus în mod organizat?
B: Ba, le-am spus la timpul respectiv în mod civilizat şi nu s-a rezolvat nimic.
O: Te-a călcat cineva?
B: M-au călcat în picioare, m-au dat afară din serviciu, am stat cu soţia gravidă, născuse, afară din apartamentul din Braşov ş.a.m.d.
(...)
(Acuzat că ar fi încercat să se ducă "conspirat" la Cluj, trimiţându-şi soţia să o întâlnească pe Doina Cornea, Şerban Victor spune:)
B: ... nu a fost să perfecteze. Ci i-am spus că eu mă solidarizez şi consider pe un om la fel cum îl consider şi pe Grapă sau oricare altul care a stat 15-17 ani în puşcărie. Pe toţi îi consider români oriunde s-ar afla. Că le împărtăşesc ideologia sau nu sau modul de a gândi. Dar eu îi consider din motive de conştiinţă şi etică şi îi consider concetăţeni ai mei şi - ca oameni - detest faptul că cineva se poartă rău cu ei.
(...)
O: Dumneata ai considerat că locul dumitale este aici?
B: Da.
O: Şi atunci cum vezi dumneata, când 2, 3, 4, 5 inşi...
B: La Braşov au fost mai multe mii.
O: Da, mai multe mii de huligani...
B: Cereau revendicări. Cunosc oameni din Zărneşti, martori oculari, care au văzut evenimentul din 15 noiembrie de la Braşov.
O: Ce cunoşti dumneata vizavi de revendicări?
B: Am înţeles că doreau şi ei o viaţă mai liniştită.
O: Ce cunoşti, concret, adică ce cereau?
B: În primul rând mâncare.
O: În primul rând a fost vorba de mâncare.
B: Da?!
O: Din sursele de afară aşa este...
B:... nu din sursele de afară, ci de la persoane care au fost prezente şi erau din Zărneşti.
O: Dar pentru ce au plecat ei nu a fost nici mâncarea, nici conducerea, nimic din acestea. Ei s-au ridicat şi au plecat ca turma, pentru faptul că nu s-au dat banii în ziua respectivă. Cei care au fost acolo cunosc faptele reale mai bine decât tine. Aceştia s-au răzbunat pe aparatură, pe clădire şi alte lucruri şi acestea sunt fapte huliganice...
B: ... În Polonia, de exemplu, în 1987 la radio a prezentat ce s-a întâmplat în 1980-1981 cu Solidaritatea, s-au desfăşurat cam în acelaşi fel ca la Braşov. Deci cred că, dacă situaţia va merge în continuare, peste câţiva ani, dacă ce se va coace ca idee, fiecare o să fie exact ca în Polonia...
(...)
B: ... Vreţi să mă faceţi să-mi pară rău că de fapt am spus chestia asta şi aia...
O: ... care?
B: ... chestia asta cu telefonul şi să mă sunaţi la slujbă de sâmbătă şi de abia miercuri stăm de vorbă...
O: ... dar nu am discutat că ar trebui să te gândeşti tocmai la viitorul dumitale şi al copiilor, nu pentru ei trăieşti(?)
B: Martin Luther King, liderul de culoare, spunea: nu contează cât trăieşti, ci cum trăieşti.
(...)
Document din volumul: Eroi pentru România: Braşov 1987 - 15 noiembrie (mărturii, studii, documente), Bucureşti, Editura Semne, 2007, p. 502-505
Citește pe Antena3.ro