Dumitru Iuga a fost vizitat de fiicele sale

Redat din limba română
Strict secret Postul nr. 10 Ex. Unic Nr. file: 2
Maior Zbârlea Gheorghe
Nr. 001 din 01.09.1989

"Iorgu" 01.09.1989
Comandantul secţiei lt. major Mihăilă Marian l-a scos la raportul său pe obiectiv, cu care poartă o discuţie de "rutină", pentru stabilirea intenţiilor acestuia în ve­derea vizitei pe care urmează să o primească, cu cele două fiice ale sale.
În contextul discuţiilor, obiectivul menţionează că durerile de stomac nu l-au lăsat încă, în urmă cu două săptămâni având o criză de ulcer destul de puternică.

Afirmă că mai are o săptămână până la eliberarea în termen, deoarece Penitenciarul Aiud i-a dat a doua amânare până la expirarea pedepsei "din aceleaşi motive pe care s-a bazat şi comisia de eliberare condiţionată din Penitenciarul Bucureşti-Jilava". (Din timbrul vocii i se observă un pic de bucurie, dar mai ales o ură puternică, atunci când pronunţă cuvintele, sunete ieşind scrâşnind printre dinţi.)
Nu şi-a mai văzut fetele din luna aprilie a.c., iar soţia nu a mai vrut să-l viziteze din 1986, fiind divorţaţi.

Face următoarele afirmaţii: "Pentru început voi locui unde am locuit înaintea arestării mele. Eu sunt tehnician electronist şi meseria pe care o am se mai caută încă. Nu mai sunt la curent cu ultimele noutăţi, deşi am reuşit să mai citesc câte o revistă de tehnică, dar timpul m-a depăşit, pentru că în prezent există o explozie puternică a electronicii, dar voi studia, voi citi şi voi ajunge la zi. Probabil,  o să fac o vizită la ţară unui frate de-al meu care locuieşte prin Râmnicu-Vâlcea, la care o să stau o bucată de vreme, iar după aceea revin. Acestea îmi sunt intenţiile imediate".
Redat din limba română    
Strict secret Postul nr. 15 Ex. Unic Nr. file: 5
Maior Zbârlea Gheorghe
Nr. 001 din 01.09.1989

"Iorgu" 01.09.1989
Obiectivul primeşte la Penitenciarul Bucureşti-Jilava vizita fiicelor sale Elena-Columbia şi Maria-Argentina, domiciliate în Bucureştii Noi nr. 58, sc. A, et. 2,ap. 10, Sector 1, ocazie cu care poartă următoarea discuţie:
● Obiectivul: - (bucuros) Ce faceţi, măăă?
● Fiicele: - Bine.
● Ob. - Bine, tată?
● F. - Da. Ţi-am adus hainele.
● Ob. - Mi-aţi adus hainele alea?
● F. - Ţi-am adus şi pantofi, dar nu ştiu dacă îţi sunt buni?
● Ob. - Ce număr sunt?
● F. - 41!
● Ob. - Sunt 41? Ia scoate-i să-i văd şi îţi spun eu dacă sunt buni.
● F. - (Arată pantofii probabil).
● Ob. - Eu zic că sunt buni. 41?
● F. - 41! 41!
● Ob. - 41, tată?
● F. - Sâmbătă cum facem, la ce oră să venim aici să te luăm? Eu am înţeles de la Bogdan că pe la 13:00-14:00?
● Ob. - Pe la ora 15:00, tată, dar voi veniţi mai devreme, ca să fiţi aici. Ce-i pe acasă?
● F. - Bine!
● Ob. - Sănătoase, da?
● F. - Da. Ţi-am adus legume şi fructe.
● Ob. - (Ca pentru sine) Legume şi fructe. Aşa. Ce să mai... Eu mă bucur că vă văd. Arătaţi excelent! Aşa.
● F. - Am fost la mare, nu se vede?!
● Ob. - Mai puţin se vede. Dar câte zile aţi stat?
● F. - O săptămână.
● Ob. - Unde aţi fost?
● F. - La Mangalia, la o gazdă.
● Ob. - Ce să vă zic, tată? Discutăm peste o săptămână acasă. S-a terminat (cu voce foarte scăzută).
(indescifrabil)    
● F. - Unchiul Benoni s-a operat de stomac.
● Ob. - Ulcer?
● F. - Da, ulcer.
● Ob. - Adică eu îl am cronic de atâta amar de vreme şi el îşi face operaţie.
● F. - Eh, tată, el avea probleme şi cu altceva, nu numai cu stomacul!
● Ob. - Bine, lasă că...
● F. - Da, dar a făcut trei operaţii jos şi se simte aşa...
● Ob. - E acasă în concediu?
● F. - Da.
● Ob. - De când stă Benoni acasă?
● F. - Păi...
● Ob. - De ordinul lunilor?
● F. - Da, de vreo două luni, să zic aşa. A început să zugrăvească şi iar a făcut criză.
● Ob. - Unchiul Nelu?
● F. - E destul de bine, adică...
● Ob. - Rodica s-a măritat?
● F. - Nu ştim, tată, noi i-am scris o scrisoare (indescifrabil) Dan Vergu. I-am scris lui Rodica şi nu ne-a răspuns, dar prin Dan a transmis că atunci când vrem să mergem la ţară, să ne ducem.
● Ob. - Da. Aşa. Apropo de unchiul Nelu. Cred că o să mă duc să stau şi eu pe acolo o bucată de vreme.  Au... ce le trebuie pe acolo pe-acasă?
● F. - Eh, tată... Au... Adică...!
● Ob. - Au? Au sau n-au? Mă duc pe capul lor de pomană? (Ca pentru sine) Vă întreb şi eu lucruri pe care nici voi nu le ştiţi bine! Acasă totu-i în ordine. Chestia asta cu Benoni mă îngrijorează. Pentru că... Eu trag de el de atât timp şi uite, nici nu pun problema să mă operez. (Fetele nu zic nimic, dar el continuă ca pentru el). Ştiu... ascult... da.
Bine, tată. Ce haine mi-aţi adus?
● F. - Ţi-am adus pantalonii, o cămaşă, maiou, ciorapi şi pantofii.
● Ob. - şi dacă nu-s buni?
● F. - Păi îţi aducem noi alţii mai mari.
● Ob. - Da. Bine, tată. Duceţi-vă acasă. Ia să vă duceţi voi acasă, că n-avem ce discuta.
● F. - Bine. Sărut mâna!
● Ob. - Pa.
Vizita a fost supravegheată de lt. major Mihăilă Marian, comandantul secţiei.
În cameră, obiectivul nu a menţionat decât faptul că a fost vizitat de cele două fiice ale sale şi este bucuros că acasă totul este bine.
Red.  M.G./ 01.09.1090
Vizita nu a durat decât patru minute.
Extras din dosarul de urmărire informativă a lui Dumitru Iuga, provenit din arhiva CNSAS