După ce, la indicaţia organelor de partid, conducera Uniunii Scriitorilor l-a atenţionat pentru participarea la redactarea unei scrisori colective de protest, discutată la domiciliul socrilor lui Mircea Dinescu împreună cu alţi scriitori, acesta s-a izolat şi a adoptat o poziţie rezervată. Astfel, aşa cum rezultă din exploatarea mijloacelor speciale, cât şi informativ, s-a stabilit că de la începutul anului a evitat practic toate întâlnirile solicitate de Mircea Dinescu, iar la telefon discuţiile au fost de circumstanţă.
Pe de altă parte, îi place să se erijeze în "apărător" al celor care "au dificultăţi cu autorităţile", motiv pentru care în martie a.c. a redactat personal şi a semnat o scrisoare cu conţinut tendenţios de apărare a lui Mircea Dinescu, adresată conducerii Uniunii Scriitorilor. În ciuda angajamentului luat, ulterior şi-a dat acordul şi pe memoriul redactat, în acelaşi scop, de alţi şase scriitori din anturajul său. Măsura luată, de ridicare a dreptului de semnătură, nu l-a afectat în mod deosebit, întrucât personal publică puţin şi are convingerea că se va reveni, dar până la sfârşitul anului intenţionează să se adreseze conducerii Uniunii Scriitorilor cu un memoriu prin care să protesteze contra acestei hotărâri.
Treptat a reluat relaţiile cu Gabriel Liiceanu, Geta Dimisianu, Andrei Pleşu, Octavian Paler, Mihai Şora şi Ileana Mălăncioiu, comentând de pe poziţii ostile acest gest de aşa-zisă "afirmare liberă a personalităţii scriitorului". Astfel, a fost de acord cu demisia dată de Ileana Mălăncioiu de la revista Viaţa Românească, în semn de protest pentru indicaţiile primite de la forurile de aviz în legătură cu sumarul revistei, sau a comentat de pe poziţii necorespunzătoare măsurile de izolare luate înpotriva lui Andrei Pleşu şi Mircea Dinescu. Este preocupat de redactarea unor materiale de critică literară, parţial citite de o sursă a noastră şi care nu ridică probleme, iar în perspectivă proiectează scrierea unor memorii pe care să le publice iniţial fragmentar şi apoi în volum. Postul de radio Europa Liberă îl elogiază sistematic pentru poziţia neangajantă pe care o adoptă în scrierile sale şi "curajul" manifestat în apărarea drepturilor scriitorilor. Măsurile luate cu unele dintre elementele din anturajul său l-au timorat, astfel încât, practic, nu mai întreţine relaţii cu ambasadorul francez în ţara noastră.
Cu toate acestea, considerăm că Alexandru Paleologu continuă să fie un element potenţial periculos, căruia i se acordă atenţie de diferite elemente ostile, pornind de la ideea că, datorită vârstei şi notorietăţii de care se bucură în ţară şi străinătate, ar putea fi manevrat să accepte participrea la diferite acţiuni protestatare.
Şeful serviciului, Indescifrabil
Cartea Albă a Securităţii, Istorii literare şi artistice (1969-1989), Bucureşti, Serviciul Român de Informaţii, 1996, p. 447