Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Document dactilografiat cu litere mari (maşină IBM), destinat şefului DSS, adjuncţilor acestuia şi Cabinetului 1, cu interspaţii pentru nume proprii scrise de mână (reprodus integral)
STRICT SECRET
Exemplar unic
După sosirea acasă a lui Brucan Silviu, la ora 19:30, acesta a purtat cu soţia şi fiica următoarea discuţie:
B.A.: Au fost iar cetăţenii ăştia, foarte, foarte politicoşi, scuzându-se de o mie de ori de deranj, să nu mă supăr. Zice: "Ce să facem? Spuneţi şi dumneavoastră, vorbiţi cu soţul dumneavoastră, că noi avem ordin. Trebuie să vă mutăm la Zimnicea". Zic: "Domnilor, eu nu pot să vă repet decât ce v-a spus soţul meu. Şi nu pot să vă spun altceva". Zice: "Da, să vorbim atunci cu dumnealui. Să venim pe la 10:00 mâine". Zic: "Nu-l mai găsiţi la 10:00. Pleacă nu pentru că vrea, pentru că trebuie". "Atunci venim la 8:30". Ei, aicea este ceva, o chestie: fiind în anchetă, nu poţi să pleci. Mă mută pe mine, singură, aşa, la Zimnicea?
A.: Pe ce bază?
B.A.: Dragă, nu există bază legală, nu există o dispoziţie scrisă, un ordin. Toate astea sunt poveşti ale trecutului.
B.S.: Dragă, eu n-am să le repet decât ce le-am spus (...) numai cu forţa.
A.: Exact! Asta mai zic şi eu!
B.S.: Nici măcar nu împachetez.
A.: Da, bineînţeles.
B.S.: N-au decât să spargă toată vesela, să distrugă toată mobila.
A.: Şi să arunce totul în stradă!
B.A.: Problema este că nu vor sparge nimic sau, mă rog, vor sparge, nu vor sparge, asta e altceva. Dar vor putea face treaba asta!
B.S.: Să facă!
A.: Să facă!
B.A.: Da, dragă, dar noi trebuie să ştim ce facem. Nu ce facem noi, dragă! Ce facem noi, fizic?
A.: Nu facem nimic, mami!
B.S.: Nu facem nimic!
B.A.: Anca, te rog!
B.S.: Noi nu facem absolut nimic? Stăm aşa şi ne uităm cum mută ei!
A.: Exact!
B.A.: Stai, stai! Şi, pe urmă, noi, fizic, unde suntem?
B.S.: Unde o să ne ducă forţat, acolo o să ne ducem!
A.: Dar nici să nu colaborezi! Că au fost drăguţi, că nu ştiu ce.
B.A.: Dragă, problema este că... Tu ai vorbit cu ăştia ai tăi?
B.S.: Da, sigur că da!
B.A.: Fiind în anchetă, tu ai să rămâi aicea.
B.S.: Nu! N-ai nici o grijă!
A.: Mami, stai puţin. Să vină şi să ne arunce boarfele în stradă.
B.A.: Dragă, n-o să facă asta, pentru că nu sunt aşa de proşti.
B.S.: Păi, tocmai că sunt. Ei vor să te convingă ca să cooperezi cu ei.
A.: Păi da!
B.A.: Nu. Nu. Dragă, nici n-au încercat, adică n-au deschis problema. Asta nu-i o chestiune pe care ei nu pot s-o rezolve. Eu vreau să ştiu exact ce am de făcut, pentru că nu este o problemă...
B.S.: Şi-am spus exact ce ai de făcut: nu faci nimic!
A.: Exact!
B.S.: Asta-i, ce să faci!
B.A.: E foarte clar că n-o să arunce nimic în stradă.
B.S.: Nu faci nimic! Înţelegi? Şi-i laşi să facă ce vor! În stradă, pe acoperiş, unde vor.
B.A. Dragă, vor face foarte simplu.
B.S.: Tu stai aicea pe ăsta până când îl ia şi pe ăsta şi te uiţi la ei. Vezi ce fac ei! Nu faci nimic! Foarte simplu!
A.: Eu i-am zis mamei: când nu sunt eu acasă să nu deschidă uşa.
B.A.: Măi dragă, o dată ni s-a spart uşa acum 40 de ani. N-aş vrea să se repete chestia asta.
A.: Foarte bine! Eu, de mâine, nu mai ies din casă. Nu te mai las singură!
B.S.: N-o să-ţi spargă uşa.
B.A.: Dragă, dar n-au nevoie nici măcar s-o spargă. Ce? Crezi că nu ştiu s-o deschidă?
A.: S-o deschidă! S-o forţeze!
B.A.: Dragă, deschid uşa sau nu deschid uşa? Pentru că ăsta este totuşi începutul problemei. Tu ai (deschis) de dimineaţă, eu am deschis-o după-amiază.
B.S.: Deschide uşa, dragă. Deschide uşa. Noi nu putem să ne războim cu ei, dacă vor să ne mute cu forţa. Singura noastră şansă şi aici şi acolo unde sunt eu este să te ţii!
A.: Asta-i ideea!
B.S.: Dragă, în momentul în care nu te mai ţii, s-a terminat cu tine. Te face praf!
B.A.: Dragă, eu vreau să ştiu pe ce linie te ţii?!
A.: Dragă, să ne arunce boarfele în stradă.
B.A.: Nimeni n-o să ne arunce boarfele în stradă.
B.S.: Dragă, dar asta-i priveşte pe ei, dragă. Nu-i problema ta asta, dragă. Nu-i problema ta asta. Asta-i priveşte pe ei. Dacă vor să arunce sau nu boarfele în stradă.
B.A.: Nu ăştia! Âştia n-o să poată face nimic.
B.S.: Dragă, nu-i problema ta asta. Asta-i problema lor! Tu nu-ţi bate capul cu asta.
B.A.: Tu ai spus ălora, nu?
B.S.: Păi, sigur că le-am spus! Şi, dacă o să vină ăştia, o să le repet acelaşi lucru.
B.A.: Nu. Âlora de la... anchetă.
B.S.: Păi, eu le-am spus.
B.A.: Erau miraţi, nu?
B.S.: Parcă depinde de ei chestia asta?!
B.A.: Dragă, nu ştiu dacă depinde de ei, dar până la urmă depinde de cineva.
B.S.: Nu, dragă. Asta depinde de altcineva.
A.: Da, bineînţeles!
B.S.: Da, ştiu. Eu ştiu, dar totuşi există o colaborare între acestea două.
B.S.: Există şi nu există. Ei toţi primesc ordine din...
B.A.: Da!
B.S.: Primesc ordine din două locuri odată.
B.A.: Da, asta se vede clar!
B.S.: Ei, atuncea ce mai e?
B.A.: Dar ei pot anunţa până la numărul 1.
B.S.: Păi, şi ăştia, ce crezi? Âştia de unde vin?
B.A.: Nu cred, nu! Eu cred că vine de la numărul 2.
B.S: Tot una e!
B.A.: Mă rog, asta e o ipoteză. Eu vreau să ştiu, dragă, exact ce am de făcut.
A.: Păi, asta e! N-ai de făcut nimic, mami!
A.: Absolut nimic! Am înţeles că i-ai văzut şi tu de dimineaţă.
B.S.: Păi da! Sunt nenorociţi!
B.A.: Dragă, sunt oameni care se... în faţa mea, darămite a altora. Tu n-ai văzut, dragă?
B.A.: Dragă, nu era vorba de ceea ce spui tu şi nu vreau să repet, pentru că nu-mi plac cuvintele astea. Când au venit după-masă, îţi închipui că-n faţa mea n-aveau nici un motiv să se sperie. Dar erau extrem de politicoşi şi, drept să-ţi spun, încurcaţi şi trişti.
B.S.: Aşa este!
B.A.: Amândoi trişti. Vorbeau cu tristeţe, au spus de o mie de ori că le pare rău că ne deranjează, au spus că dimineaţă la ce oră ar putea să nu ne deranjeze.
B.S.: Dragă, eu cred că dacă ei ar lua treaba în serios trimit pe altcineva.
A.: Şi ăştia de unde au spus că vin, mă rog?
B.A.: Au spus că sunt de la Consiliul Popular.
B.S.: Al Municipiului Bucureşti.
BA.: Da! Adică sunt pe linie de stat.
B.S.: Da! Doi prăpădiţi!
B.A.: Dragă, ei, în munca lor, poate că nu sunt aşa de prăpădiţi.
B.S.: Dragă, dacă iau treaba în serios nu trimit aşa ceva. Îţi spun eu, slavă Domnului, că au pe cine trimite dacă vor. Încearcă şi ei marea cu degetul.
B.A.: Nu sunt aşa de convinsă că-i aşa.
B.S.: Să vedem dacă vor ignora la infinit lucrurile care se dezvoltă. Să duci un răzbnoi împotriva întregului Occident nu-i chiar aşa de uşor. Trebuie să te mai gândeşti şi la ce şanse ai în acest război.
B.A.: Dragă, dacă ne gândim la logică, toată povestea n-are logică de la început până la sfârşit.
B.S.: Dragă, totuşi, ăştia sunt oameni politici. Nu-i chiar aşa. Numai un om care n-are nimic de pierdut procedează aşa. Dar nu e în situaţia asta. Este încă destul de bine în şa şi are foarte mult de pierdut.
B
.A.: Eu cred că chestia asta cu...
B.S.: Dacă nu l-ar fi supărat lucrurile astea n-ar fi adus scrisoarea asta la ONU, care protejează în ciuda presiunilor astea.
A.: Da, exact.
B.S.: Şi nici nu l-ar fi instruit pe ambasadorul de la Bonn să ţină o conferinţă de presă şi să spună că nu s-a luat nici o măsură împotriva semnatarilor scrisorii.
Nr. D-3/001800.500
Din 7 aprilie 1989
Document din volumul: Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989), Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 555-560
