Atlasul Complexului Porţile de Fier

La sfârşitul anului 1988, la biroul Royal Geographical Society a ajuns un exemplar în engleză al Atlasului Complexul Porţile de Fier. Norman Pye, unul dintre colaboratorii "Socie­tăţii", a publicat în 1989 o mică prezentare a acestei lucrări, în numărul 2 al Geographical Journal.

"Între 1964 şi 1971, proiectul hidroelectric Porţile de Fier, întreprins de România şi Iugoslavia mai sus de Drobeta-Turnu Severin, a produs nu doar două centrale electrice, ci şi, dincolo de baraj, un lac care a ameliorat navigaţia pe Dunăre până aproape de Belgrad. Proiectul acestui complex multi­func­ţio­nal a prevăzut şi creşterea nivelului apei cu 30 de metri la stăvilar şi inundarea, în susul cursului, a mai mult de 10.000 de hectare şi la alterarea geografiei din zona de defileu a Dunării. Ca urmare, Academia Repu­blicii Socialiste România a hotărât să iniţieze un proiect de cercetare multidisciplinară cu derulare în perioada construirii stăvi­larului, pentru a pune la punct o arhivă extinsă, cu detalii ştiinţifice şi sociologice asupra supra­fe­ţei ce avea să se piardă în urma inun­dă­rii. Aria studiului a fost mult mai amplă decât zona riverană ce avea să fie inundată, iar rezultatele celor şapte ani de muncă, susţinută de nu mai puţin de 400 de specialişti, au fost adu­nate într-un atlas care conţine hă­r­ţi şi texte ce re­prezintă o mărturie unică şi valo­roasă a mediului ambiant şi a sti­lu­lui de viaţă dintr-o amplă zonă ru­ra­lă, situată într-una dintre cele mai pi­to­reşti regiuni din România de di­nain­te de moder­nizarea şi sistematizarea survenite în ultimul sfert de veac.

În prima sa parte, atlasul conţine 110 hărţi ce expun într-o formă gra­fică rezultatele investigaţiilor grupate în câteva arii majore. Ştiinţele naturale includ abordări geologice, geografice (mai ales geomorfologie, microclimă şi soluri), hidrologice, speologice, note despre floră şi vegetaţie, faună, rezerve naturale şi arii de interes ştiinţific deosebit. Aspectele sociale au fost abordate în secţiunile de antropologie, arheologie, istorie, economie, lingvistică, etnologie şi monumente istorice. Deşi Porţile de Fier au fost un proiect realizat de România şi Iugoslavia, iar harta de bază acoperă ambele teritorii din zona defileului, detaliile tematice sunt realizate doar pentru secţiunea românească din nordul Dunării, de la Drobeta-Turnu Se­ve­rin până la Baziaş. Fonturile folosite atât pe hartă, cât şi în legendă, dau o bună lizibilitate. O serie de comentarii şi abordări eseistice care au legătură directă cu hărţile şi care sunt ilustrate cu desene constituie cea de-a doua parte a atlasului. Toate trimit la secţiunea de etno­logie care dă seama într-o ma­nie­ră detaliată şi integrată despre economia rurală şi tradiţională, meş­te­şuguri, cu arhitectură tradiţio­na­lă cu toate tipurile de case şi cu bogata varietate de elemente specifice culturii populaţiei din zona supusă studiului.

Se ştie că "Atlasul Complexul Porţile de Fier" a fost publicat la începutul anilor ’70, dar nu există niciunde o dată exactă a apariţiei lui. În perioada în care a fost publicat, pentru a sprijini România în politica ei de dezvoltare a relaţiilor cu Europa de Vest şi cu SUA, a fost scoasă şi o ediţie în engleză, dar abia în 1988 Societatea a primit un exemplar. Publicarea unei ediţii în engleză, tipărită pe o hârtie de bună calitate, este unul dintre puţinele exemple de astfel de lucrări savante, foarte specializate, pe care România le are disponibile şi în engleză."
Norman Pye, Geographical Journal, nr. 2/1989
Traducere de Eliza Dumitrescu