Budapesta aduce omagiu memoriei lui Imre Nagy. Tot poporul a comemorat Revoluţia din 1956

Vineri, 16 iunie, în prezenţa unor mase mari de oameni, au avut loc la Budapesta funeraliile solemne ale lui Imre Nagy, şeful guvernului maghiar din timpul insurecţiei din 1956, scria Sylvie Kauffmann, jurnalista Le Monde, la 18 iunie. După execuţia lui Nagy din 1958, corpul său fusese îngropat într-un mormânt anonim.

S-a spus: fără banderole, fără sloganuri politice, doar discursuri demne şi reţinute. Dar atunci când tânărul şi stralucitul orator Victor Orban, unul din conducătorii mişcării de tineret FIDESZ, a luat cuvântul lângă cele şase sicrie şi a cerut cu toata fermitatea partidului de la putere "să se organizeze alegeri libere şi ca armata sovietică să-şi retragă trupele", când a afirmat că "una din lecţiile învăţate în timpul Revoluţiei din 1956 este că democraţia şi comunismul sunt incompatibile", masa tăcută de oameni prezenţi la ceremonie a izbucnit în aplauze frenetice. (...)

Bătrâni, tineri, intelectuali, muncitori şi ţărani, singuri sau cu familia, cei mai mulţi îmbrăcaţi în negru, au venit să-i omagieze pe toţi martirii anului 1956, în frunte cu Imre Nagy, pri­m-ministrul executat la 16 iunie 1958 şi dezonorat de către cei de la putere timp de trei decenii. (...)

Cu 31 de ani întârziere, Budapesta le-a facut dreptate conducătorilor Revoluţiei din 1956, organizând fune­ralii solemne. Trei oameni au fost spânzuraţi pentru trădare la capătul unui proces secret, în 16 iunie 1958 (Imre Nagy, Paul Maleter şi Miklos Gimes) şi au fost înmormântaţi pe un teren viran din curtea închisorii, mai apoi - după trei ani - au fost înghesuiţi toţi trei cu faţa în jos într-o ladă, pe parcela anonimă 301, în Cimiti­rul Rakoskeresztur. La 30 martie, anul acesta, au fost exhumaţi şi acum se odih­nesc în trei din cele şase sicrie din Piaţa Eroilor.      

În alte două sicrie se aflau Géza Losonczy, cola­borator apropiat la lui Imre Nagy, mort în închisoare în condiţii misterioase in 1958, şi Josef Szilagyi, unul din organizatorii revoltei studenţilor şi şef al secretariatului lui Imre Nagy, executat la 24 aprilie 1958.


UN SICRIU GOL
În fine, un al şaselea sicriu, gol, este simbolul tuturor eroilor anonimi ai revoltei, cât şi al celor 250-300 de oameni executaţi în cei doi ani care au urmat înăbuşirii acestei mişcări de către trupele sovietice.   (...)

Au depus jerbe de flori trei membri ai guvernului ungar, preşedintele parlamentului şi reprezentanţii de­legaţiilor străine - ţarile occidentale fiind reprezentate de ambasadorii lor, ţările "surori" preferând să tri­mită diplomaţi de rang inferior, în timp ce România, Albania, Coreea de Nord şi China au decis să ignore complet evenimentul. La câţiva metri de sicrie, sub un grup de copaci, s-au întâlnit, pentru prima oară în Ungaria, opozanţi celebri şi exilaţi. Gábor Demszky, până de curând unul din principalii editori clandestini din Ungaria ("acum nu mai este nimic clandestin", remarca el), conversează cu Adam Michnik, care este proaspăt de­putat din partea Solida­rităţii din Polonia. (...)  

La ora 18:15, cele şase sicrie au fosat băgate simultan în pământ. Imediat după, porţile cimiti­rului au fost deschise publicului, care a putut să umple mor­min­tele cu flori. În jurul mormântului lui Imre Nagy câţiva oameni în negru îşi exprimă furia: "Am fost min­ţiţi foarte mult...", strigă unul din ei. "Afară cu ru­şii!", adaugă altul. Pentru că, în ciuda demni­tăţii cu care a fost organizată ceremonia, nimeni nu a uitat că marele acuzat al zilei rămâne partidul comunist.