Fuga sportivilor români – doar unii dintre ei primesc permisiunea oficială de a ieşi din ţară

Juan-José Fernández scria în El País de la 16 august 1989 despre situaţia sportivilor români  ale căror deplasări în străinătate erau dur restricţionate.

"Înainte ca fotbaliştii români, Marcel Sabou şi Gheorghe Viscreanu, să ceară sâmbătă azil politic în Spania, ei s-au lovit, în RFG, de atitudinea nefavorabilă faţă de refugiaţii din ţările estice. După ce au fost refuzaţi la Frankfurt, ei încearcă să câştige timp în Madrid pentru a-şi legaliza situaţia şi pentru a-şi continua carierele sportive în afara ţării lor natale. Ieşirea tinerilor sportivi din ţară este acum interzisă în România, decizie provocată printre altele şi de cunoscuta fugă a deţinătoarei recordului mon­dial la nataţie, Livia Copariu.

Ro­mânia, deşi mai puţin strictă decât RDG-ul, ultimul mare buncăr al Estului, are reguli foarte dure cu privire la dreptul sportivilor de a participa la competiţii în afara gra­ni­ţelor. Aici nu există perestroika din URSS, şi nici minima destindere observată de ceva timp în primul rând în Iugoslavia, Ungaria şi Polonia, dar şi în Bulgaria şi Cehoslovacia. Situaţia politică a ţării şi numeroasele pro­bleme interne contribuie la ermetizarea ţării. Cu toate acestea, în cazul fotbalului, sportul naţional în România, s-au făcut excepţii pentru a re­compensa diverşi jucători.

Şi cazul tenismanului Ilie Năstase a fost o excepţie, jucătorul însuşi fiind ex­cep­ţional. Acesta a ajuns la un acord cu autorităţile române, prin care nu numai că aducea o contribuţie financiară în ţară, dar şi una de pu­blicitate pentru ţara sa natală. Puţin câte puţin, căsătorindu-se în Franţa, el a devenit o adevărată celebritate internaţională. Un alt sportiv favorizat de regim a fost Ladislau Bölöni, creierul echipei de fotbal Steaua Bucureşti, campioa­nă europeană în 1986, şi a se­lecţiona­tei naţionale pentru care a ju­cat în 108 meciuri. În 1987 a primit apro­­barea oficială pentru a juca la echi­­pa belgiană Racing Jet Bruxelles, de unde în februarie 1988 a plecat în Franţa, la echipa de Divizia a doua, Créteil. În luna aprilie a acestui an s-a transferat la echipa franceză Lens, unde joacă şi foştii stelişti, căpitanul şi mijlocaşul Tudorel Stoica, 32 de ani, şi fundaşul Victor Piţurcă, 33 de ani. Posturile acestora au fost preluate de Hagi şi respectiv Lăcătuş.


AMATORISMUL
Sabou, 24 de ani, şi Viscreanu, 28 de ani, chiar dacă nu sunt atât de promiţători precum cei trei despre care am vorbit mai sus, nici măcar nu au putut să pună problema ieşirii din ţară. Şi asta în contextul bunei evo­luţii a echipei naţionale în cali­fi­cările pentru Campionatul Mondial din Italia şi al înaltului nivel sportiv menţinut de Steaua în Europa, aceşti factori îm­bu­nătăţind statutul fotbaliştilor din prima divizie. Transformarea din fotbal de amatori în fotbal profesionist a conferit titlul de ju­cător profesionist pentru 500 de jucători români. Însă pentru Vis­creanu şi Sabou nu a fost de ajuns acest titlu. Cum nici Miodrag Be­lo­dedici, o altă vedetă de la Steaua, nu s-a mul­ţumit doar cu acest titlu, el joacă de la începutul anului pentru Steaua Roşie Belgrad.


DE LA KÁROLY LA PIROSKA
Nici Béla Károly, antrenorul Nadiei Comăneci, nu a fost mulţumit de viaţa dusă în comunism. Dorind să respire aer occidental, în 1981, aflat într-un turneu, acesta a rămas împreună cu soţia şi fiica sa în Statele Unite. Mai târ­ziu, la clubul său din Huston, Ká­roly şi-a reconfirmat valoarea des­co­perind-o pe Mary Lou Retton, campioana olimpică de la Los Angeles din 1984. În noiembrie 1987, selecţionata română de rugby, cea mai bună echi­pă europeană, după Franţa, ne­pu­nând la socoteală echipele britanice, a jucat meciul din cadrul campiona­tului FIRA, la care trebuia să fie gazdă, pe teren francez, la Agen. Doi atacanţi nu au ratat şansa de a rămâne peste hotare. Victor Avram a rămas să joace pentru echipa din Agen, unde ulte­rior a început să lucreze în cadrul Pri­măriei. Laurenţiu Constantin a rămas la echipa Biarritz Olympique, dar a avut neşansa ca din octombrie 1988 să fie suspendat pentru un an, pentru că a lovit un jucător accidentat al echipei adverse. Totuşi, datorită unei schim­bări în regulament, sanc­ţi­u­nea a fost redusă la patru luni.

În luna aprilie a acestui an, vice­pre­şedintele Federaţiei Europene de te­nis de masă, fosta campioană mondială, Ella Zeller, s-a aflat în RFG pentru Cam­pionatul Mondial de la Dortmund, în calitate de şefă a delegaţiei române. La finalul campionatului, aceasta a dispărut şi a cerut azil politic.

Şi Spania are un precedent cu o spor­­­tivă din România. în 1981, la 19 ani, Piroska Abos, campioană na­ţi­o­na­­lă de juniori, a venit în 1981, la vârsta de 19 ani, să studieze la Universita­tea din Jaca şi a rămas peste hotare. A obţinut cetăţenia un an mai târziu şi s-a căsătorit în 1984 cu fondistul En­rique Quesada. Este cea mai bună specia­listă din Spania şi a participat la ul­timele Jo­curi Olim­pice de iar­nă de la Cal­gary din 1988."