Gorbaciov declară starea de criză

Ezio Mauro scria în La Repubblica, de la 3 octombrie 1989, despre criza autorităţii sovietice care cuprinsese Moscova în plină toamnă a anului 1989. Criza politică o aducea pe cea eco­nomică, autorităţile ajungând să-şi pună problema dacă vor avea com­bustibil pentru încălzit în iarna ce se apropia şi alimentele de bază ne­ce­sare populaţiei. "Mihail Gorbaciov a declarat în faţa Parlamentului sovie­tic starea de criză în URSS, cerând So­vie­tului Suprem să scoată în afara le­gii toate grevele pentru o perioadă de 15 luni şi solicitând prezenţa trupelor speciale de-a lungul căii ferate caucaziene, care este blocată de două luni din cauza conflictului din Nagorno Karabah. Pierdem controlul asupra situaţiei, nu mai pu­tem face faţă.

Apelând la o procedură de urgenţă absolută, Guvernul şi comisiile de resort s-au reunit în timpul nopţii pentru a pregăti textul legii de in­terzicere a grevelor în ţară, în­ce­pând cu 1 octombrie, până la sfârşitul anului 1990. Forţele de dreapta se or­ga­­nizează pentru a redacta declaraţia de stare de urgenţă economică şi so­cia­lă care paralizează URSS-ul, riscând să aibă consecinţe politice grave, "aceasta este unul din riscurile din cau­za cărora au fost luate aceaste mă­suri de urgenţă", a spus vic­e­pre­şe­din­te­le consiliului, Leonid Abalkin. Dacă nu blocăm această criză, nu va mai exista putere sovietică şi vom vedea sfâ­rşitul perestroikăi. Panică, ten­siune, dezorientare în Parlamentul so­vietic, care ar fi trebuit să discute cele cinci mari proiecte de lege ale re­for­mei econo­mice asupra pro­prie­tă­ţii, a pământului, a chiriilor, a siste­mu­lui unic de im­po­zitare şi a în­tre­prin­derilor socia­liste, şi care este pus în faţa unei cotituri dramatice, obli­gat să recurgă la legislaţia de urgenţă ca ul­t­imă redută de apărare a perestroikăi.

Gorbaciov în persoană a cerut blocarea grevelor, expunându-se în faţa Sovietului şi a ţării, încercând să lege aceste restricţii de reformă, susţinând necesitatea apărării procesului de democratizare, pentru a nu ajunge proprii ostatici ai încercării de salvare a economiei. Şi Parlamentul a răspuns ape­lului făcut de şeful statului apro­bând cu largă majoritate (374 voturi pen­tru, 8 împotrivă, 4 abţineri) pla­nul Guvernului care va deveni astăzi lege. Dar, în timpul acestei dezbateri pe care Gorbaciov a închis-o repede, au apărut semne de surpriză, de nervozi­ta­te şi chiar divizări în sânul Guvernului.

Ministrul Meta­lurgiei, Serafim Kolpakov, a cerut suspendarea bene­fi­ciilor acordate în luna iulie mineri­lor în grevă, deoa­rece metalurgiştii se pre­gătesc să lup­te pentru aceleaşi re­vendicări. Acest lucru nu este posibil, nici măcar nu are rost să punem această problemă în discuţie, l-a întrerupt primul-ministru Ryzhkov. De la mi­crofonul prezidenţial, Gorbaciov a ce­rut televiziunii să retransmită cu pru­denţă acest incident. Sentimentul care plutea ieri seară la Moscova era de intrare în starea de urgenţă, ca şi cum puterea ar fi renunţat la toate re­ti­cenţele pentru a recunoaşte criza. Se­siunea parlamentară a marilor re­forme, de la reforma proprietăţii la cea a presei, s-a deschis cu bilanţul de­zas­trului cauzat de greve şi de re­vol­tele naţionaliste, cu imaginea unei ţări pe cale de a ceda. Potrivit datelor pre­zentate în faţa Sovietului de Lev Vo­ronin, prim-vicepreşedinte al con­si­liului, în ultimele două luni, grevele din ţară au adus pierderi de 11 mi­liarde de ruble, adică circa 17,6 mi­liar­de de dolari.  

Alte două milioane de tone de produ­se, printre care grâu, sunt blocate la graniţe sau în staţii; 130 de tre­nuri sunt oprite în Cehoslovacia şi Ro­mâ­nia din cauza grevei din Moldova unde în fiecare zi se mai opresc şase mii de vagoane. Dintr-un milion şi ju­mătate de containere feroviare care cir­culă în URSS, o sută de mii se blo­chează pe linii în fiecare zi. 30.000 de va­goane plecate spre Armenia, nu au ajuns niciodată acolo. Întreaga Rusie riscă să înfrunte o iarnă tragică: rezer­vele de combustibil ale centralelor ter­mi­ce sunt la jumătate faţă de nivelul normal în sezonul estival, a dezvăluit Abalkin. Adevărata problemă majoră a pus-o Voronin: "Nu ştim dacă lunile viitoare vom putea asigura încalzirea şi pâinea pentru toate familiile sovie­tice". Gorbaciov a menţionat că pier­de­ri­lor economice cauzate de criză li se adaugă numeroase semne de tul­bu­­­rări politice, panica unei puteri care se simte ameninţată. Trebuie să pu­nem capăt escaladării feno­me­ne­lor negative din economie. Trebuie să por­nim de la datele reale, am început să pierdem controlul situaţiei. Noile mecanisme nu au fost încă implementate, în timp ce acelea vechi nu mai funcţionează. Nu putem să mai ră­mâ­nem pasivi.    

Prezentarea celor cinci mari re­forme chiar în această zi de alertă ma­ximă este un semn al curajului politic şi al continuităţii. Toate proiectele de lege sunt inspirate din gândirea gorbacioviană a pieţei socialiste într-un stat de drept şi, chiar dacă deputaţii radicali au început deja să le conteste considerându-le inadecvate, Ryzkhov le-a apărat ca fiind cu adevărat noul model al economiei socialiste, care introduc conceptul de dezetatizare. Cea mai importantă dintre legi garantează aceleaşi drepturi şi obligaţii pentru toate formele de proprietate, de stat, cooperatistă, pe acţiuni sau individuală: nu se vorbeşte de pro­prie­­tate privată, conceptul este în­lo­cuit cu acela de proprietate cetă­ţe­neas­că. În ceea ce priveşte pământul, noua lege vorbeşte de proprietatea unională, unionalo-republicană, re­­pu­blicană autonomă, comunală. (...) Veniturile vor fi impozitate cu 35% (care vor merge la stat) şi cu un alt procent care va merge către bugetul repu­blicii, iar to­­ta­lul impozitului nu poate de­păşi 60%."