Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ezio Mauro scria în La Repubblica, de la 3 octombrie 1989, despre criza autorităţii sovietice care cuprinsese Moscova în plină toamnă a anului 1989. Criza politică o aducea pe cea economică, autorităţile ajungând să-şi pună problema dacă vor avea combustibil pentru încălzit în iarna ce se apropia şi alimentele de bază necesare populaţiei. "Mihail Gorbaciov a declarat în faţa Parlamentului sovietic starea de criză în URSS, cerând Sovietului Suprem să scoată în afara legii toate grevele pentru o perioadă de 15 luni şi solicitând prezenţa trupelor speciale de-a lungul căii ferate caucaziene, care este blocată de două luni din cauza conflictului din Nagorno Karabah. Pierdem controlul asupra situaţiei, nu mai putem face faţă.
Apelând la o procedură de urgenţă absolută, Guvernul şi comisiile de resort s-au reunit în timpul nopţii pentru a pregăti textul legii de interzicere a grevelor în ţară, începând cu 1 octombrie, până la sfârşitul anului 1990. Forţele de dreapta se organizează pentru a redacta declaraţia de stare de urgenţă economică şi socială care paralizează URSS-ul, riscând să aibă consecinţe politice grave, "aceasta este unul din riscurile din cauza cărora au fost luate aceaste măsuri de urgenţă", a spus vicepreşedintele consiliului, Leonid Abalkin. Dacă nu blocăm această criză, nu va mai exista putere sovietică şi vom vedea sfârşitul perestroikăi. Panică, tensiune, dezorientare în Parlamentul sovietic, care ar fi trebuit să discute cele cinci mari proiecte de lege ale reformei economice asupra proprietăţii, a pământului, a chiriilor, a sistemului unic de impozitare şi a întreprinderilor socialiste, şi care este pus în faţa unei cotituri dramatice, obligat să recurgă la legislaţia de urgenţă ca ultimă redută de apărare a perestroikăi.
Gorbaciov în persoană a cerut blocarea grevelor, expunându-se în faţa Sovietului şi a ţării, încercând să lege aceste restricţii de reformă, susţinând necesitatea apărării procesului de democratizare, pentru a nu ajunge proprii ostatici ai încercării de salvare a economiei. Şi Parlamentul a răspuns apelului făcut de şeful statului aprobând cu largă majoritate (374 voturi pentru, 8 împotrivă, 4 abţineri) planul Guvernului care va deveni astăzi lege. Dar, în timpul acestei dezbateri pe care Gorbaciov a închis-o repede, au apărut semne de surpriză, de nervozitate şi chiar divizări în sânul Guvernului.
Ministrul Metalurgiei, Serafim Kolpakov, a cerut suspendarea beneficiilor acordate în luna iulie minerilor în grevă, deoarece metalurgiştii se pregătesc să lupte pentru aceleaşi revendicări. Acest lucru nu este posibil, nici măcar nu are rost să punem această problemă în discuţie, l-a întrerupt primul-ministru Ryzhkov. De la microfonul prezidenţial, Gorbaciov a cerut televiziunii să retransmită cu prudenţă acest incident. Sentimentul care plutea ieri seară la Moscova era de intrare în starea de urgenţă, ca şi cum puterea ar fi renunţat la toate reticenţele pentru a recunoaşte criza. Sesiunea parlamentară a marilor reforme, de la reforma proprietăţii la cea a presei, s-a deschis cu bilanţul dezastrului cauzat de greve şi de revoltele naţionaliste, cu imaginea unei ţări pe cale de a ceda. Potrivit datelor prezentate în faţa Sovietului de Lev Voronin, prim-vicepreşedinte al consiliului, în ultimele două luni, grevele din ţară au adus pierderi de 11 miliarde de ruble, adică circa 17,6 miliarde de dolari.
Alte două milioane de tone de produse, printre care grâu, sunt blocate la graniţe sau în staţii; 130 de trenuri sunt oprite în Cehoslovacia şi România din cauza grevei din Moldova unde în fiecare zi se mai opresc şase mii de vagoane. Dintr-un milion şi jumătate de containere feroviare care circulă în URSS, o sută de mii se blochează pe linii în fiecare zi. 30.000 de vagoane plecate spre Armenia, nu au ajuns niciodată acolo. Întreaga Rusie riscă să înfrunte o iarnă tragică: rezervele de combustibil ale centralelor termice sunt la jumătate faţă de nivelul normal în sezonul estival, a dezvăluit Abalkin. Adevărata problemă majoră a pus-o Voronin: "Nu ştim dacă lunile viitoare vom putea asigura încalzirea şi pâinea pentru toate familiile sovietice". Gorbaciov a menţionat că pierderilor economice cauzate de criză li se adaugă numeroase semne de tulburări politice, panica unei puteri care se simte ameninţată. Trebuie să punem capăt escaladării fenomenelor negative din economie. Trebuie să pornim de la datele reale, am început să pierdem controlul situaţiei. Noile mecanisme nu au fost încă implementate, în timp ce acelea vechi nu mai funcţionează. Nu putem să mai rămânem pasivi.
Prezentarea celor cinci mari reforme chiar în această zi de alertă maximă este un semn al curajului politic şi al continuităţii. Toate proiectele de lege sunt inspirate din gândirea gorbacioviană a pieţei socialiste într-un stat de drept şi, chiar dacă deputaţii radicali au început deja să le conteste considerându-le inadecvate, Ryzkhov le-a apărat ca fiind cu adevărat noul model al economiei socialiste, care introduc conceptul de dezetatizare. Cea mai importantă dintre legi garantează aceleaşi drepturi şi obligaţii pentru toate formele de proprietate, de stat, cooperatistă, pe acţiuni sau individuală: nu se vorbeşte de proprietate privată, conceptul este înlocuit cu acela de proprietate cetăţenească. În ceea ce priveşte pământul, noua lege vorbeşte de proprietatea unională, unionalo-republicană, republicană autonomă, comunală. (...) Veniturile vor fi impozitate cu 35% (care vor merge la stat) şi cu un alt procent care va merge către bugetul republicii, iar totalul impozitului nu poate depăşi 60%."
Citește pe Antena3.ro
