x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Între timp, în România

0
23 Oct 2009 - 00:00
The Washington Post scria la 23 octombrie 1989 despre consecvenţa conducătorului de la Bucureşti faţă de propria perspectivă asupra politicii socialiste. El continua să persiste în ceea ce se considera unul dintre cele mai severe regimuri din Est, în timp ce ţările învecinate se deschideau către democraţie.

Nicolae Ceauşescu, dictatorul român, consi­deră reformele introduse în celelalte ţări comuniste o depărtare de la politica socialistă şi jură că schimbarea nu va fi niciodată impusă în ţara lui. Afirmaţia sa ar putea fi ignorată sau luată în râs, dacă nu ar implica atâta suferinţă inutilă pentru cetăţenii ţării sale. În momentul de faţă, aceştia nu au nici o putere să schimbe situaţia. Ceauşescu se află la cârma celui mai strict şi mai sever regim din Est. A subordonat Partidul Comunist propriei sale familii cu pretenţii dinastice. Experimentele de descentralizare şi democratizare încercate în restul Europei de Est, inclusiv în Germania de Est, nu au nici un ecou în România. Dacă nu va avea loc un cutremur politic, posibilitatea destinderii controlate va fi tot mai improbabilă.

Se spune că, atunci când guvernul necomunist polonez a fost învestit, Ceauşescu a propus ca Pactul de la Varşovia să îl înăbuşe din faşă. Nimic nu ilustrează mai bine cât de mult s-a îndepărtat România de poziţiile sale anterioare, când milita împotriva intervenţiei în independenţa sta­tală şi intervenţiilor militare din bloc. În circumstanţele cu totul diferite ale anului 1968, acesta s-a opus in­ter­venţiei sovietice din Cehoslovacia, iar această politică de rezistenţă faţă de presiunilor Kremlinului i-a adus mari servicii în relaţia cu Europa, China şi Statele Unite. Noua politică a lui Ceau­şescu îi apropie de China post-Tiananmen, izolându-l în schimb de restul lumii.

Acasă, Ceauşescu a cultivat un cult al personalităţii la standarde stali­niste de disciplină şi austeritatate. În anii '70, el a contractat o serie importantă de credite externe, după care a impus un plan inuman şi dureros de privaţiuni în numele rambursării rapide a datoriei. "Dubioasa" realizare la care s-a ajuns este că economia României este organizată în funcţe de capriciile de moment ale unui singur individ. Semne timide de ne­mul­ţumire vin din când în când din România. Şase foşti oficiali care l-au criticat pe Ceauşescu într-o scrisoare deschisă au plătit scump pentru gestul lor. Ceauşescu i-a acuzat că sunt agenţi ai Statelor Unite, ai Marii Britanii, ai Franţei şi ai Uniunii Sovietice. Ceaşescu este însă un alt fel de agent, agentul disperării ţării sale.
Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de