Polonia şi România, la extreme

Presa occidentală reflecta la 4 iunie un eveniment important din Europa de Est, alegerile din Polonia, o şansă reală ca ţara să o ia pe drumul demo­cra­tizării şi, la polul opus, mo­dul în care era percepută Ro­mâ­nia în ceea ce pri­veşte chestiunea drepturilor omului.

Astfel, La Repubblica a scris de­spre "votul istoric din Polonia". "Ce forţe se confruntă azi la vot în Polonia? Iată  noul curcubeu constitu­ţio­nal consfinţit  de înţelegerea dintre Walesa şi Jaruzelski: Solidarnost, sindicat independent: este organizaţia cea mai pu­ternică, celebră şi populară din Euro­pa centrală şi de est. Numără 8 mili­oa­ne de membri înscrişi imediat după lovitura de stat din decembrie 1981.

Azi nu există încă un re­censământ, dar orchestra lui Walesa, care cere pluralism şi reforme economice, şi care este de fapt ceva între un sindicat şi un partid muncitoresc în stil an­glo­saxon, este prezent în toată ţara şi în toate domeniile vieţii sociale şi cultu­rale. Alături de Walesa se găsesc cei mai prestigioşi intelectuali. Contează pe cel puţin 60% din voturi.

Cei mai cunoscuţi candidaţi pentru camera deputaţilor sunt: Kuron la Varşovia, Michnik în Silesia, Geremek la graniţa cu Lituania, economistul Bujak. Pentru senat candi­dează regizorul Wajda, Karol Modze­lewski, întreprinzătorul şi progresistul Aleksander Paszynski. Partidul Mun­citoresc Unit din Polonia (co­mu­nist), condus de generalul Jaru­zelski, numărând aproape două mi­lioane de membri, a reuşit cu greu să-şi recâştige încrederea în sine după traumele suferite în timpul re­voluţiei paşnice a Solidaritaţii. Blocul sovie­tic este împărţit între reformatorii PCUS şi maghiari, contra blocului brejnevian format din partidele din Germania de Est, Cehoslovacia, România şi Bulgaria.

Liderii cei mai importanţi ai reformatorilor partidului comunist sunt Jaruzelski, generalul Kiszczak (mi­nistru de Interne şi numărul doi al huntei militare care s-a format după lovitură), colonelul Kwiatkowski, primul-ministru Rakowski, Jozef Czyrek şi tinerii Reykowski, Kwasniewski, Miller.
Sondajele independente oficiale spun că 12% dintre alegători sunt hotărâţi să voteze cu partidul comunist, care a denunţat doctrina leninistă."

Într-un articol din La Repubblica, jurnalistul Franco Fabiani relata despre discuţiile din cadrul Conferinţei de la Paris, discuţii care criticau din nou regimul de la Bucureşti. "Europa îl acuză pe Ceauşescu de violarea drepturilor omului" titra La Repubblica din 4 iunie 1989.

"URSS-ul perestroikăi şi al glasnost-ului aduce elogii Conferinţei celor 35 de ţări CSCE, conferinţă preocupată  de dimensiunea umană. Ministrul de externe german Hans Dietrich Genscher, sosit la conferinţă vineri pentru a ura bun venit unei Europe nedivizate, fără cortine de fier, fără ziduri şi sârmă ghimpată, o casă comună europeană fără îngrădiri ale libertăţii şi drepturilor omului, mărturiseşte că reformele din URSS, Polonia şi Ungaria vestesc un viitor promiţător.
După discursul lui Şevardnadze, la Sorbonna, lunea trecută, discurs apreciat în mod unanim ca fiind o fereastră deschisă spre respectarea drepturilor omului, URSS se evidenţiază în peisajul Europei de est, unde realităţile sunt în schimbare. Aceste realităţi fac ca poziţia României lui Ceauşescu să fie şi mai jalnică. Aceasta a fost situată "pe banca acuzaţilor" unde plouă cu cri­tici ale delegaţilor occidentali la adresa regimului de la Bucureşti. Iar criticile riscă să se dubleze după anunţul de ieri despre maltratarea celei mai cunoscute disidente române, profesoara Doina Cornea.

Regimul lui Ceauşescu nu este criticat numai pentru violarea drepturilor omului, dar şi pentru refuzul plin de dispreţ de a se supune meca­nismelor de control prevăzute de declaraţia CSCE de la Viena. România este singura ţară care manifestă o atitudine ostilă faţă de deciziile adoptate în luna ia­nuarie în capitala austriacă. Oricine îşi exprimă păreri în contradicţie cu politica preşedintelui Ceauşescu este persecutat, interogat şi arestat. Este imposibil de aflat exact cifra numeroşilor prizonieri politici, arestaţi sau consemnaţi la domiciliu pentru delicte de opinie. Comitetul de susţinere a persecutaţilor politici români citează cazuri de tortură şi bătăi, unul dintre ei fiind Gabriel Andreescu care face greva foamei pentru a atrage atenţia parti­cipanţilor de la Conferinţa de la Paris.

Situaţia din România este şi mai gravă dacă ne gândim şi la proiectele aberante din mediul rural, care prevăd distrugerea a mii de sate şi regruparea populaţiei de la ţară în aşa-zise centre rurale socialiste. Aceste planuri sunt numai vârful icebergului. În spatele acestor măsuri se ascunde represiunea sistematică a minorităţilor, germană, sârbă, maghiară, rromă. Peste 20 de mii de români şi-au abandonat ţara în ultimele optsprezece luni, pentru a scăpa de represiunile brutale şi de lipsurile economice.

Ministrul de externe ungar, Gyula Horn,  a avut o intervenţie în care a pus în mod deschis şi ferm problema mi­noritaţii maghiare din Transilvania. Dacă intervenţia maghiară ilustrează decalajul din ce în ce mai mare dintre ţările din est, intervenţia şefului delegaţiei sovietice a surprins pe toată lumea, demonstrând angajamentul asumat de Moscova în faţa Conferinţei de la Paris, de a se angaja pe o cale cu adevărat de­mocratică: partenerii noştri trebuie să ştie că diplomaţia sovie­tică învaţă să existe şi să acţioneze într-un nou regim de drept, şi, în consecinţă, va putea să coopereze cu celelalte state chiar şi în ceea ce priveşte drepturile omului.

Kaşlev a enumerat prevederile legislative pe care Moscova intenţionează să le adopte pentru a-şi alinia propria legislaţie la cerinţele actului de la Helsinki în ceea ce priveşte drepturile şi li­bertăţile fundamentale ale omului.

Din codul penal sovietic vor dispărea în curând cele mai contestate articole, care au permis până mai ieri aruncarea disi­denţilor în în­chi­sori sau în ospicii, pentru delictele de de­făimare, propagandă sau agitaţie antisovietică. URSS-ul a anunţat măsuri de înlesnire a procedurilor de emigrare şi de acordare a vizelor, şeful delegaţiei sovietice vorbind despre faptul că individul primează în faţa statului,  despre liberul acces al pu­blicului sovietic la mani­festările culturale străine, dar şi despre posibi­litatea de reducere la cinci ani a clauzei care le interzice presu­puşilor deţinători de secrete de stat să iasă din URSS. Kaşlev a afirmat că 108.000 de cetăţeni sovietici au putut părăsi URSS-ul în 1988 pentru a se stabili în alte ţări, şi că, cererile de călătorii private  în est au scăzut la 0,3%.