x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Scrisoare la Europa Liberă

0
08 Mai 2009 - 00:00

"... Sunt nepotul unui ţăran român... Nu a avut pământ mult, dar nu a vrut să-l dea, să-l cedeze de bu­năvoie la colectivizare şi atunci i-a fost schimbat pământul, dându-i-se altul în altă parte a satului, într-un loc pe care nu-l poate lucra cu animalele, din cauză că era foarte abrupt, şi atunci l-a lucrat cu mâinile, l-a terasat şi a pus vie.



Şi via a intrat pe rod şi a produs, pentru că, după cum ştiţi, omul sfinţeşte locul. Dar ce să vezi, bietul ţăran a fost arestat şi incriminat că ar deţine «un radio clandestin» şi o armă. Au urmat cercetările. Şi l-au cercetat şi iar l-au cercetat până când, într-o zi, i-au dat drumul acasă, spunându-i că e nevinovat! Dar după două săptămâni a murit şi, ce să mai dezgropăm morţii, avea 48 de ani şi intrase roşu şi sănătos în cercetări.

A rămas soţia, în casa căreia a vrut să se instaleze sediul noului colhoz. Soţia a protestat, dar i s-a promis că, dacă se înscrie în cooperativă, măsura nu va fi aplicată. Încă în doliu, a semnat abdicarea, a predat pământul, animalele, uneltele şi a pornit la muncă pe ogoarele înfrăţite. O fată i s-a măritat în casă, al cărei fiu sunt eu, care vă scriu.

Altă fată i s-a măritat în altă parte. Actualmente, acea femeie are 80 de ani. În grădină are un cimitir familial, unde sunt îngropaţi cei din neamul ei. Cimitirul şi 30 de ari de grădină sunt totul pentru ea. În casă stă cu fiica şi cu ginerele. Fiica este casnică, iar ginerele, pensionar. Sunt toţi trei bătrâni, au trăit o viaţă în acea casă şi în acea grădină cu mormintele neamului lor.

Acum, oficialităţile le-au luat gră­dina. Pe ce motiv, ştiţi dvs. Dar asta nu e totul. A venit planul de sistematizare prin care au fost înştiinţaţi că vor fi mutaţi în bloc, în comună. Sunt disperaţi toţi trei aceşti bătrâni, care nu mai au nimic şi li se ia şi puţinul pe care se pare că-l au."
Lupta, nr. 122/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer

Citeşte mai multe despre:   din presa internaţională

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de