Scrisoare la Europa Liberă

"... Sunt nepotul unui ţăran român... Nu a avut pământ mult, dar nu a vrut să-l dea, să-l cedeze de bu­năvoie la colectivizare şi atunci i-a fost schimbat pământul, dându-i-se altul în altă parte a satului, într-un loc pe care nu-l poate lucra cu animalele, din cauză că era foarte abrupt, şi atunci l-a lucrat cu mâinile, l-a terasat şi a pus vie.

Şi via a intrat pe rod şi a produs, pentru că, după cum ştiţi, omul sfinţeşte locul. Dar ce să vezi, bietul ţăran a fost arestat şi incriminat că ar deţine «un radio clandestin» şi o armă. Au urmat cercetările. Şi l-au cercetat şi iar l-au cercetat până când, într-o zi, i-au dat drumul acasă, spunându-i că e nevinovat! Dar după două săptămâni a murit şi, ce să mai dezgropăm morţii, avea 48 de ani şi intrase roşu şi sănătos în cercetări.

A rămas soţia, în casa căreia a vrut să se instaleze sediul noului colhoz. Soţia a protestat, dar i s-a promis că, dacă se înscrie în cooperativă, măsura nu va fi aplicată. Încă în doliu, a semnat abdicarea, a predat pământul, animalele, uneltele şi a pornit la muncă pe ogoarele înfrăţite. O fată i s-a măritat în casă, al cărei fiu sunt eu, care vă scriu.

Altă fată i s-a măritat în altă parte. Actualmente, acea femeie are 80 de ani. În grădină are un cimitir familial, unde sunt îngropaţi cei din neamul ei. Cimitirul şi 30 de ari de grădină sunt totul pentru ea. În casă stă cu fiica şi cu ginerele. Fiica este casnică, iar ginerele, pensionar. Sunt toţi trei bătrâni, au trăit o viaţă în acea casă şi în acea grădină cu mormintele neamului lor.

Acum, oficialităţile le-au luat gră­dina. Pe ce motiv, ştiţi dvs. Dar asta nu e totul. A venit planul de sistematizare prin care au fost înştiinţaţi că vor fi mutaţi în bloc, în comună. Sunt disperaţi toţi trei aceşti bătrâni, care nu mai au nimic şi li se ia şi puţinul pe care se pare că-l au."
Lupta, nr. 122/1989
Arhiva Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Fond Dan Culcer