"Sibiu, trista sărăcie a socialismului românesc"

În La Repubblica de la 6 martie, Giuseppe Smorto trimite o corespondenţă de la Sibiu şi ne împărtăşeşte impresiile sale despre oraş şi despre oamenii lui în articolul: "Sibiu, trista sărăcie a socialismului românesc".

Vizita la Sibiu a fost ocazionată de meciul amical dintre naţionalele României şi Italiei. La 29 martie 1989, pe Stadionul Municipal din Sibiu, în faţa a 20.000 de sibieni, România a învins Italia cu 1-0, golul fiind marcat de Ovidiu Sabău.


Iată câteva impresii despre Sibiu:
"Serile la Sibiu se termină repede. Sibiu, pământul lui Dracula şi al lui Ceauşescu, inima Transilvaniei, dar şi a contradicţiilor româneşti. La ora zece seara, televiziunea se termină cu un telejurnal. Începe cu un program de­dicat dezvoltării industriale, mu­zi­că patriotică, obişnuita apariţie a Conducătorului... Ne plimbăm pe străzi fără să auzim vreun zgomot din case, nici râsete, nici strigătele vreunui tată ner­vos. Trei ore de televiziune pe zi, doar sâmbăta şi duminica statul so­cia­list măreşte durata programului. Si­biul se stinge încet, încet, ca în vremuri de război, ca în vremuri de teroare".

În continuare se arată în articol că Sibiul este "guvernat" de Nicu Ceau­şes­cu, care a primit acest frumos ca­dou de la părinţii lui, dar şi că în Sibiu românii convieţuiesc împreună cu minorităţile maghiare şi germane.

Străzile de la periferia Sibiului sunt populate, oferă un tablou cu căruţe trase de cai, ţărani cu unelte rudimentare, lozinci scrise în onoarea pre­şedintelui şi a soţiei sale. Jurnalistul a văzut şi lucrările pentru crearea celebrelor centre agroindustriale care, în opinia lui, sunt construite pentru a lovi minoritatea maghiară.

În ceea ce priveşte relaţiile cu ce­tă­ţenii străini: "Apropierea e dificilă, orice contact cu un străin trebuie anunţat Poliţiei în 24 de ore. La fel şi în privinţa schimbului valutar la negru: spre deosebire de alte ţări so­cia­liste, e greu să găseşti pe cineva care să-ţi schimbe bani. Dar tipul care riscă vrea dolarii la un curs de zece ori mai mare decât cel stabilit oficial".

Abordează apoi şi problema alimentelor, observând că în piaţă există fructe şi legume la preţuri rezonabile, dar şi cozi la brânză şi la ouă: "În jurul Si­biului sunt unităţi agricole de producţie. Coadă este doar la brânză de ca­pră şi la ouă. Carnea o găseşti într-un fel de cantină populară pe care un străin o priveşte cu mare stupoare. Cum, pentru el, la hotel există iaurtul cel mai proaspăt, friptura cea mai fra­gedă, plăcinta cea mai gustoasă... La can­tină se serveşte o supă cu o bu­că­ţi­că de carne grasă în mijloc; pe urmă o tocană cu cartofi. Apa minerală s-a te­rminat, se poate bea doar un suc de vi­şine".

Una peste alta, imaginea Si­biul­ui este una tristă, obosită şi resemnată, pigmentată cu mici bucurii care ţin de normalitatea umană, printre ele fiind filmele străine şi fotbalul: "Un popor închis şi opresat doreşte să as­culte orice voce care vine din afară. E coadă şi în faţa fotografiei unui actor en­glez, poţi fura un poster cu fotbalis­tul olandez Marco van Basten. Normalitatea unui oraş obişnuit: bunici care îşi iau nepoţii de la grădiniţă, o ţărancă batrână care vinde bucheţele de violete, un infirm care cerşeşte. Plă­cerea de a avea lucruri venite din lu­mea occidentală: pungi colorate de plas­tic, ţigarete, automobile. Cine câş­ti­gă la pronosport. Aşa curge viaţa la Si­biu, capitala Transilvaniei. Dar Ro­mâ­nia a bătut Italia. Aplauze pentru Nicu Ceauşescu!".