Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Debove Alain scria în Le Monde din 26 octombrie 1989 despre contextul intern şi internaţional în care Nicolae Ceauşescu atrăgea atenţia, la 24 octombrie, asupra unor cercuri reacţionare externe care se amestecau în treburile ţării.
"Într-un discurs ţinut marţi, 24 octombrie, la Bucureşti, în faţa Comitetului Central al partidului, Nicolae Ceauşescu a denunţat intensificarea activităţilor cercurilor reacţionare şi anticomuniste "care caută să se amestece în problemele interne ale ţărilor socialiste", să destabilizeze şi să slăbească procesul de construire al socialismului. Făcând o aluzie clară la situaţia din Ungaria, Polonia şi URSS, şeful statului român i-a atacat din nou pe reformatori şi «tezele» care sunt clamate şi care încep să fie puse în practică în unele ţări socialiste. Potrivit diplomaţilor occidentali de la Bucureşti, destituirea recentă, în RDG, a domnului Erich Honecker - vechi prieten al lui Ceauşescu - a fost primită cu consternare şi cu o anumită nervozitate în sânul Partidului Comunist Român, care continuă să fie reticent la schimbări.
Cu doar câteva săptămâni înainte de deschiderea celui de-al XIV-lea congres al partidului, care ar trebui să se ţină între 20 şi 25 noiembrie la Bucureşti, câţiva membri ai partidului, regrupaţi într-un Front de Salvare Naţională, au adresat un apel acelora dintre cei care au fost aleşi ca delegaţi la congres să-l demită pe Ceauşescu din toate funcţiile sale. Contestatarii, despre care nu se ştie cât sunt de numeroşi, îşi roagă tovarăşii - pentru care au respect relativ, deoarece îi califică drept «o masă inertă» - să înceteze măcar o dată să mistifice, să tămâieze, să asculte şi să aplaude timp de cinci zile continuu dictatura Ceauşescu şi să ceară o adevărată discuţie, cu curaj şi cu spirit de sacrificiu dacă este nevoie, pentru a scoate România din tragicul impas.
Frontul cere acelor delegaţi care în sinea lor «sunt conştienţi de situaţia actuală catastrofală» să urce la tribuna parlamentului pentru a spune adevărul despre realităţile economice, sociale şi politice. Lista acestor «triste realităţi» este lungă: incompetenţa cadrelor, investiţiile pierdute, planuri de producţie nerealiste, raţionalizări în serie, exportul de produse la preţuri sub costurile de producţie, dezastrul din agricultură prin exploatarea ţăranilor şi înlocuirea lor cu studenţi, elevi, militari, deţinuţi de drept comun şi câteodată cu muncitorii din fabrici. Având ca rezultat, potrivit semnatarilor acestui apel, la fel ca în fiecare an, rămânerea pe câmp a jumătate din recoltă, o mare parte a populaţiei fiind condamnată la foamete.
Alte teme care ar merita să fie dezbătute public cu ocazia congresului: carenţele politicii de sănătate, mortalitatea infantilă, reapariţia unor boli precum sifilisul, tuberculoza şi scabia, lipsa de medicamente. S-a mai menţionat falimentul total al sistemului de educaţie, care şi-a pus deja amprenta asupra formării profesionale în general. Bacalaureatul a fost transformat într-o "parodie", profesorii fiind obligaţi să prezinte "statistici triumfaliste" la sfârşitul anilor şcolari. Cei 12 ani de şcoală obligatorie au generat un dezinteres general pentru studii şi i-au făcut să devină "infirmi moral" pe tineri, care, de la maternitate până la universitate, sunt formaţi în minciună, demagogie şi arivism.
Toate aceste critici la adresa regimului nu sunt tocmai noi, la fel cum nu este nici şicanarea cotidiană la care sunt supuşi disidenţi ca Doina Cornea, fostă profesoară de franceză la Cluj, scriitorul Mircea Dinescu şi şase foşti lideri ai partidului, care au denunţat în luna martie într-o scrisoare deschisă politica familiei Ceauşescu şi izolarea României pe plan internaţional. Însă toate aceste critici vin de la un grup de persoane, membre PCR, care afirmă că vorbesc în numele poporului român care a fost îngenuncheat, terorizat şi care este în pragul dispariţiei. Frontul Salvării Naţionale cere ca viitorul congres să decidă "eliberarea din funcţii a domnului Ceauşescu, să schimbe conducerea partidului şi să definească o nouă strategie politică. În aceste condiţii, estimează că, în luna noiembrie, delegaţii au o misiune istorică de îndeplinit, încercând să-l îndepărteze pe Conducător. "Este poate ultima ocazie de a evita un conflict social major şi o baie de sânge la care poate împinge disperarea."
VIZITĂ ÎN PIEŢELE DIN BUCUREŞTI
Pentru moment, în orice caz, domnul Ceauşescu pare că ar controla aceste contestaţii, iar Moscova nu pare să se grăbească cu vreo contribuţie la căderea acestui regim, prea puţin gorbaciovian în mod evident, dar care, pe plan comercial, îi face destule servicii, doar dacă ne gândim la furnizarea de produse chimice şi de produse alimentare.
Schimbările de la Varşovia şi de la Budapesta, demiterea recentă a lui Erich Honecker în Berlinul de Est nu l-au făcut pe liderul de la Bucureşti să-şi schimbe părerea. Într-un discurs pe 16 octombrie în Bistriţa-Năsăud, cu ocazia unei vizite în ţară, a spus că românii nu mai vor să se întoarcă la stadiul de "sclavagism" şi să adopte măsuri similare celor din Polonia şi Ungaria. El şi-a reafirmat ataşamentul visceral faţă de economia centralizată şi a confirmat că România nu va lucra niciodată cu "capitaliştii".
În preajma celui de-al XIV-lea congres al PCR, domnul Ceauşescu a făcut acum câteva zile o vizită în pieţele din Bucureşti. A constatat, potrivit organelor oficiale, mari nereguli, mai ales în ceea ce priveşte igiena alimentară. Ca de obicei, a imputat aceste nereguli cadrelor incompetente din ministere. "Recoltele sunt suficiente pentru a satisface nevoile populaţiei. În presă, fotografiile îl arată pe Ceauşescu în faţa unor galantare cu peşte proaspăt şi cu legume de sezon, produse care de obicei sunt aproape inexistente...
Ceauşescu doreşte ca cel de-al XIV-lea Congres să fie un rezumat al măreţelor realizări şi să deschidă noi perspective pentru aplicarea principiilor socialismului ştiinţific. Fără îndoială, el speră că noul centru civic din Bucureşti - în stil musolinian şi neoclasic, pe scurt, în stil "ceauşist", şi Bulevardul Victoriei Socialismului să fie inaugurate cu această ocazie. Ceremoniile, care consacrau demolarea unei părţi a centrului istoric din capitala română, au fost programate iniţial pentru ziua de 23 august, ziua naţională. Dar au fost amânate. Se spune că unii arhitecţi şi constructori reticenţi nu ar fi fost străini de aceste întârzieri...
Fapt neobişnuit, al XIV-lea Congres al PCR a fost "pregătit" de o şedinţă în plen a Comitetului Central în 24 şi 25 octombrie.
Tot la 26 octombrie în Le Monde se scria despre persecuţia, în continuare, a pastorului László Tökés.
Pastorul protestant László Tökés, persecutat de autorităţile române pentru că a dat în luna iulie un interviu televiziunii maghiare în care a criticat regimul român, s-a închis de vineri, 20 octombrie, într-o biserică din Timişoara, oraş din vestul României. Potrivit surselor disidente, pastorul protestează astfel faţă de regimul Ceauşescu şi faţă de expulzarea sa forţată de vineri din apartamentul său din Timişoara.
László Tökés a adresat recent o scrisoare deschisă domnului Ceauşescu, în care protestează faţă de persecuţiile şi cere o îmbunătăţire a vieţii minorităţii maghiare din România, care acuză politica de asimilare forţată.
Citește pe Antena3.ro
