"Vântul schimbării" dezgheaţă Ungaria

Budapesta – Privind oraşul de pe fereastra biroului său, prin care trecea adierea neobişnuit de caldă a Dunării, un oficial al partidului comunist întreabă încet: "Crezi că peste ceva timp perioada asta va fi numită Primăvara de la Budapesta?", scria ziarul american The Boston Globe.

Maghiarii îşi amintesc prea bine primăvara de la Praga de acum 21 de ani, când mişcarea reformistă din Cehoslovacia căuta să elibereze ţara din lanţurile trecutului stalinist - mişcare ce a fost până la urmă strivită sub tancurile sovie­tice. Aici, la Budapesta, în faţadele clădirilor încă mai există urme de gloanţe care amintesc de sângeroasa revoltă împotriva ocupaţiei ruse din 1956.

Sub toleranta îndrumare a lui Mihail Gorbaciov, însă, în Ungaria se întrevăd schimbări electrizante, pe care puţini le-ar fi putut prevedea chiar şi acum un an. Acum presa este liberă să ancheteze şi să critice guvernul. O nouă constituţie este discutată şi proiectul ar trebui să fie gata până în luna iunie. "Iar când noua constituţie va fi gata", spune un diplomat occidental, "steaua roşie va fi dată jos de pe Parlament. Rolul Partidului Comunist nu va mai fi acelaşi."

Cărţi şi autori care înainte erau interzişi sunt acum acceptaţi. Naţionalismul este în ascensiune. Alegeri libere au fost anunţate pentru anul viitor - anunţ care ar putea zgudui din temelie sistemul comunist şi supremaţia Partidului Comunist, pentru că li se va permite să participe în cursă şi partidelor necomuniste.

Săptămâna trecută, un escadron de tancuri al diviziei a 13-a sovietică, unitate aflată în Ungaria din perioada revoltei din 1956, s-a întors în URSS. Aceste tancuri şi cei 2.000 de soldaţi sovietici au reprezentant prima retragere unila­terală de trupe şi fusese anunţată de la sfârşitul anului trecut.

Liberalizarea politică a Ungariei - şi a vecinei sale, Polonia, unde mişcarea Solidaritatea a fost de curând legalizată şi unde alegerile libere au fost anunţate - este cu un pas înaintea schimbărilor lui Gorbaciov din Uniunea Sovietică. În actuala ediţie a "Foreign Affairs", Michael Mandelbaum, specialist expert în politică internaţională, scrie: "Păstrarea unei forme de socialism sovietic în ţările Europei de Est a fost o axiomă pentru aceste naţiuni. Va fi dificil să se renunţe la acest principiu pentru că existenţa regimurilor comuniste din afara Uniunii Sovietice este strâns legată de legitimitatea Partidului Comunist de a conduce Rusia."

Dar chiar acestă axiomă este pusă la îndoială. "Nu trebuie să uităm că în această perioadă curente diferite vin atât din Est, cât şi din Vest", spune André Erdös, specialist în securitate europeană al Ministerului de Externe maghiar. "Mitul blocului estic monolitic nu mai există."

Ţări care odinioară erau dirijate de sovietici au acum libertatea de a-şi alege propria cale. Ungaria şi Polonia optează pentru sistemul economiei de piaţă, alegeri libere şi pluralism politic. Alţii, cum sunt Germania de Est şi Cehoslovacia, se opun cu fermitate reformelor lui Gorbaciov.

Oficialul german, Kurt Hager este deseori citat afirmând că "doar pentru că vecinul meu îşi schimbă tapetul, asta nu înseamnă că şi eu trebuie să o fac". Conducătorul stalinist al României, Nicolae Ceauşescu, merge şi mai departe, spunând că Gorbaciov "capitulează în faţa capitalismului".

Ca şi în Uniunea Sovietică, în Polonia şi Ungaria declinul economic este cel care favorizează glasnostul şi perestroika. Cel mai proeminent reformist maghiar, Imre Pozsgay spune că deşi dictatura poate conserva puterea "ţara nu poate fi adusă pe linia de plutire".

Pozsgay, viceprim-ministru, a sugerat chiar că, asemenea vecinei sale, Austria, Ungaria ar putea şi ea să devina într-o zi neutră, sau poate chiar orientată către Vest. "Prezentul este un coridor la capătul căruia se află Comunitatea Europeană", a spus acesta în cadrul unei conferinţe de presă, săptămâna trecută la Londra.

Maghiarii glumesc spunând că monarhia Austro-Ungară, care s-a prăbuşit în 1918 va fi reinstaurată înainte ca cele două Germanii să se reunească.

Gorbaciov însuşi a vorbit despre "independenţa absolută" pentru toate ţările socialiste şi dreptul fiecăreia de a urma propriul drum către socia­lism. Dar unii reformatori ai partidului se tem că totuşi Gorbaciov are li­mitele sale. Ei nu au uitat că ameninţarea Ungariei de a părăsi Pactul de la Varşovia a fost în 1956 picătura care a umplut paharul sovieticilor. Gyula Horn, ministrul de Externe maghiar a declarat de curând într-un interviu că neutralitatea nu este posibilă şi că succesul reformelor lui Gorbaciov nu este garantat. A mai spus că puterile occidentale au transmis Ungariei că aceasta va fi valoroasă atât timp cât încearcă să impună reforma în interio­rul Pactului de la Varşovia. Ungaria însă doreşte să intre în Consiliul Europei şi speră să fie inclusă într-o "zonă externă" a pieţei comune şi să deschidă un canal comercial cu Vestul.

Istvan Foldesi, membru al Comitetului Central şi consilier al liderului maghiar, Károly Grîsz, a spus într-un interviu că guvernul său nu doreşte să îl supere pe Gor­baciov cu poziţii intransigente şi că ieşirea din Pactul de la Varşovia ar fi o pro­vocare prea mare. A confirmat că ţările vestice nu încurajează neutralitatea Un­gariei - această poziţie fiind determinată, după părerea sa, de faptul că NATO nu vrea să dea semnale de încurajare în interiorul organizaţiei cu privire la neutralitate. În teorie, va fi posibil ca atât votanţii din Polonia şi Ungaria să scoată partidul comunist de la putere deşi în Polonia, Solidaritatea a acceptat o formulă de alegeri prin care dă comuniştilor accesul la un număr suficient de locuri încât să menţină controlul în parlament.

Foldesi spune că partidul comunist maghiar speră să obţină un compromis similar pentru ca tranziţia la democraţie să nu fie bruscă. Dar încă nu s-a ajuns la nici o înţelegere. "Vrem să câştigăm", spune el, "dar suntem pregătiţi să acceptăm rezultatele alegerilor şi să intrăm în opoziţie dacă pierdem".

Ritmul schimbării de aici este ameţitor dacă luăm în considerare faptul că János Kádár, liderul partidului pe care ruşii l-au instalat în 1956, a fost îndepărtat de la putere abia anul trecut, în luna mai. Principala caracteristică a noii Ungarii este dată de dezbaterea asupra evenimentelor din 1956, care au adus aici tancurile ruseşti şi s-au soldat 20.000 de victime. Partidul Comunist a calificat întotdeauna revolta ca pe o "contrarevoluţie". Pozsgay şi liderii opoziţiei numesc acum evenimentele din 1956 "revoltă populară".

Distincţia semantică este foarte importană şi pune în discuţie legitimitatea, atât pentru Partidul Comunist, cât şi pentru prezenţa sovietică în Ungaria. În 1956, Imre Nagy, conducătorul revoltei, a fost înfrânt şi spânzuarat împreună cu alte sute de participanţi, trupurile lor fiind îngropate în morminte nemarcate. Demonstraţiile populare de anul trecut au cerut ca Nagy să fie reabilitat. În luna iunie a acestui an, rămăşiţele sale vor fi exhumate şi îngropate cum se cuvine.

Guvernul a ajuns la compromisul de a admite că revolta a început ca o răzvrătire a maselor, dar ulterior s-a transformat într-o mişcare con­tra­re­vo­luţionară. Însă opinia generală nu ţine cont de poziţia oficială şi Nagy este recunoscut ca fiind un erou al luptei împotriva ocupaţiei sovietice.

Libertatea artistică atinge cote maxime. Scriitori, care odată erau în afara graţiilor puterii, sunt acum acceptaţi. György Konrád, ale cărui romane au fost publicate în multe limbi în străinătate, este acum publicat şi în ţara sa natală. Împreună cu soţia sa, Konrád a urmărit uluit un documentar difuzat de televiziunea publică despre "deportarea" maghiarilor în lagăre de concentrare, după instalarea comuniştilor la putere, din 1945.

"Acum câteva luni televiziunea nu ar fi putut să difuzeze un asemena documentar", spune el. Televiziunea de stat maghiară a difuzat de curând şi un interviu cu Alexander Dubcek, liderul cehoslovac care a fost debarcat după ce Primăvara de la Praga a fost suprimată. La acea vreme Dubcek a criticat dur guvernul maghiar pentru sprijinul acordat ruşilor în invazia din 1968.

Spre uimirea şi consternarea birocraţilor comunişti, militanţi ecologişti au strâns 120.000 de semnături pentru a bloca proiectul de construire a unui baraj pe Dunăre, acţiune care nu demult i-ar fi aruncat în închisoare. Dar astăzi, articole de presă şi reportaje condamnă proiectul, reclamând risipa resurselor şi ameninţarea la adresa mediului înconjurător.

Acest baraj a devenit simbolul pentru tot ceea ce înseamnă îngâmfarea şi megalomania statului, împotriva cărora luptă prestroika. Următorul pas pe care maghiarii îl plănuiesc este scoaterea din funcţiune a întreprinderilor de stat care nu sunt profitabile şi înlocuirea lor cu industrii de înaltă tehnologie care să aducă în Ungaria investiţii străine.

Dar dacă toate partidele vor participa la alegerile libere, atunci cine va risca să fie nepopular anunţând măsuri de austeritate? "Chiar o să spună aceşti politicieni, «uitaţi ce vă oferim - preţuri mai mari, inflaţie, şomaj, muncă mai multă şi disciplină?»" întreabă Béla Kádár, directorul Institutului pentru Planificare. "Toate acestea sunt necesare în tranziţia către o economie sănătoasă."

"Va trebui să se renunţe la subvenţiile inutile, ceea ce se va reflecta în preţuri mai mari şi inflaţie. Fabricile neeficiente vor trebui închise, iar asta va duce la şomaj. Iar facilităţile oferite de socialism - servicii medicale gratuite, sistemul de învăţământ gratuit şi mijloacele ieftine de transport - vor trebui modificate sau poate că va fi nevoie chiar să se renunţe la ele.

"Va fi nevoie de mai multe sacrificii din partea populaţiei", spune Kádár. "Vom avea nevoie de cineva ca Churchill, care să ne ofere doar lacrimi şi sudoare. Sperăm că sângele poate fi evitat, că nu va fi nevoie de violenţă".

"Trebuie să menţinem un nivel acceptabil de stabilitate, să nu supunem pe­restroika şi pe Gorbaciov la prea multe presiunui. Dar există oficiali atât aici, cât şi în Uniunea Sovietică, care ar fi foarte deranjaţi dacă în Ungaria o situaţie scăpată de sub control l-ar pune într-o lumină proastă pe Gorbaciov. Există tabere cărora nu le-ar displăcea ca noi să eşuăm. Dar nu avem de ales, decât să mergem înainte."