Calul troian

Printre calificativele utilizate de propaganda comunista in argumentarea genialitatii lui Lenin au fost acelea de clarviziune in prezicerea viitorului, strateg si tactician desavarsit al revolutiei proletare.

In realitatea ruseasca a anului 1917 insa, asemenea merite n-au fost probate. Cu cateva luni inainte de "marea victorie", intr-un discurs tinut la o intrunire a tineretului socialist, organizata la Zürich in ianuarie 1917, Lenin prezicea infaptuirea revolutiei intr-un viitor indepartat. "Noi, batranii, nu vom trai sa vedem batalia finala a revolutiei ce se profileaza la orizont" - estimase "vizionarul".

Din ziarele si relatarile martorilor vremii reiese dintru-inceput ca revolutia bolsevica din 1917 a fost, in realitate, o lovitura de stat. Cat despre bolsevicii care au "eliberat" Rusia, documentele ultrasecrete ale arhivelor, deschise cercetarii istorice in ultimul deceniu, demonstreaza ca acestia fusesera pentru Germania un mijloc de uzurpare a Imperiului tarist din interiorul sau.

In acele vremuri, Lenin si tovarasii sai jucasera rolul cailor troieni azvarliti de Germania peste hotarele Rusiei cu care se afla in razboi. Tactica aceasta si scopul ei ramasesera ca-n vremea anticului Homer - invingerea dusmanului prin infiltrarea si distrugere dinauntrul cetatii sale. Pentru fiecare dintre inamicii lor - Franta, Marea Britanie, Italia si Rusia - germanii concepusera planuri care sa sprijine o tradare din interior. Singur planul cu Lenin a avut succes. Fara ezitare, acesta acceptase dupa principiul ca trebuie sa cooperezi cu oricine impartasesti anumite interese impotriva unui dusman comun.

Astfel ca la 27 martie (9 aprilie, dupa calendarul nou) 1917, un tren in care se aflau 32 de emigranti a parasit gara Zürich indreptandu-se spre Germania. Printre pasageri se aflau Lenin impreuna cu sotia (Nadejda Krupskaia) si iubita sa (Inessa Armand), Grigori Zinoviev cu sotia si copilul, Karl Radek si alti viitori conducatori bolsevici. Trenul a avut un regim special - prioritate maxima in deplasarea pe teritoriul german. La 30 martie/12 aprilie, rusii au ajuns pe tarmul Marii Baltice, unde s-au imbarcat pe un vapor cu destinatia Suedia. La Stockholm, Radek s-a intalnit cu Parvus pentru a stabili ajutorul german de care inca urmau sa beneficieze. Alexandr Helphand (Parvus, pe numele de "revolutionar de profesie") fusese acela care negociase cu serviciile secrete germane miza pe "cartea Lenin" pentru invingerea Rusiei tariste.

La 3/15 aprilie 1917, revolutionarii au ajuns la Petrograd. In gara Finlandia, Lenin era asteptat de numerosi simpatizanti, sosirea lui coincizand cu incheierea conferintei bolsevicilor din intreaga Rusie. Peste putina vreme, Lenin le-a citit acestora documentul cunoscut sub numele de "Tezele din aprilie". In el propunea iesirea Rusiei din razboi, nationalizarea, dizolvarea armatei si inlocuirea ei cu militii populare, trecerea intregii puteri politice, economice si administrative in mainile sovietelor, crearea unei noi Internationale. Speriata de radicalismul programului, insasi conducerea ziarului Pravda a refuzat sa publice documentul. Cand a fost obligata s-o faca, a insotit textul de un editorial in care se disocia de opiniile autorului.

In manualele de istorie puse in circulatie dupa instaurarea puterii comuniste s-a vorbit despre o singura revolutie sovietica - cea din toamna lui 1917. In fapt, dintre cele doua evenimente derulate in februarie si octombrie (noiembrie) 1917 - dupa chiar criteriile ideologiei leniniste - doar cel dintai ar putea fi numit revolutie. In februarie 1917, in Rusia au izbucnit spontan tulburarile sociale care au condus la prabusirea regimului tarist. Guvernul Provizoriu, care preluase atunci puterea, s-a bucurat de recunoastere imediata la scara nationala. Din exilul sau in Elvetia, Lenin aflase insa despre cele intamplate, dintr-un ziar, la o saptamana de la declansare. A putut fi prezent la fata locului pe postul de cal troian al germanilor, aflati in razboi cu Rusia.

Multimile nu l-au urmat fascinate de glasul sau de profet, asa cum au pretins "marturiile" confectionate in trecutul regim. Speriat de cursul lucrurilor, Lenin a fost nevoit sa fuga in Finlanda. A revenit spre toamna la Petrograd, cand situatia tulburata a Rusiei ii permite sa-si duca la capat misiunea de cal troian pentru care Germania ii inlesnise intoarcerea: distrugerea Imperiului tarist.

RASTURNARI

"Spectacol unic si dezolant: demolarea unei societati (…) Nu mai exista bogati: doar saraci si saraci lipiti. Cunoasterea nu mai ofera nici privilegii, nici respect. Fostul muncitor promovat director da ordine inginerilor. Salariile, de sus si pana jos, se apropie. Dreptul de proprietate e redus la zdrentele personale. Judecatorul nu mai este obligat sa aplice legea daca ea contrazice simtul sau de echitate proletara. Casatoria nu mai e decat o inregistrare la starea civila iar divortul poate fi comunicat prin carte postala. Copiii sunt invatati sa-si supravegheze parintii. Sentimentele de generozitate sunt izgonite de urgia timpului, in familii se numara inghititurile de paine sau gramele de zahar. Blandetea e considerata viciu. Mila a fost ucisa de omniprezenta mortii. Prietenia nu mai exista decat ca tovarasie." - P. Pascal, "Jurnal de calatorie in Rusia"

MASELE SI REVOLUTIA

"Mitingurile imi produceau impresia unor case de nebuni. Cate feluri de mitinguri n-aveau loc in zilele acelea! Mitingul bucatareselor, mitingul birjarilor, mitingul militienilor, mitingul chelneritelor din restaurante. Las la o parte, bineinteles, mitingul muncitorilor.

Toti cereau opt ore de munca, sporul salariului si multe altele, pana la controlul industriei inclusiv. De fapt, muncitorii lucrau numai patru-cinci ore pe zi, industria cadea. Trenurile se oprisera din cauza grevelor. Multi comercianti lichidau intreprinderile, caci orice activitate comerciala ajunsese imposibila. In cele doua luni de revolutie, productia a scazut cu 40% pana la 80% (...)

Bolsevicii organizau neintrerupte mitinguri. Unele dintre ele mi s-au zugravit in minte pentru vecie. Era un miting in circul Modern pentru servitoare. Vorbeau mai multi oratori, dar fara succes. Cand s-a ivit insa la tribuna d-na Kollontai, bolsevica, femeie foarte draguta, imbracata cu gust si impodobita cu diamante si cu pietre scumpe, toate servitoarele au votat revolutia bolsevica. Servitoarele credeau ca daca dansele vor fi bolsevice, vor fi imbracate tot asa de frumos si vor avea tot astfel de diamante (...).

E foarte interesant cum isi inchipuia poporul rus revolutia si obiceiurile legate de ea. Prin toata Rusia erau imprastiati diferiti agitatori din toate partidele si producand in mintea populatiei un haos de idei si de programe. In fiecare oras, in fiecare sat aveau loc mitinguri si rezolutiile votate erau trimise, la Petrograd, guvernului. Din guvernamantul Podoliskaia sau Hersonskaia (nu-mi aduc aminte din care anume) sosise odata in Capitala aceasta rezolutie: "Noi, locuitorii volostei cutare, adunandu-ne intr-un miting in privinta guvernarii tarii, am hotarat unanim: Guvernarea sa se faca astfel: Intai republica, apoi constitutia, al treilea guvernul provizoriu, al patrulea Duma de Stat si la urma urmei, tarul si imparatul sa-i controleze pe toti patru".

Iar regimentele luau astfel de rezolutii: "Razboi pana la sfarsitul victoriei si pacea imediata!"

Leon Donici, "Revolutia rusa", 1928