Comunism - Planul Marshall

Neincrederea sporita dintre marile puteri isi pune decisiv amprenta in anii 1946-1948 asupra statelor din centrul si estul Europei. Simbolic, razboiul rece este declarat de Churchill in 1946. Anul urmator, SUA lanseaza Planul Marshall. Atragator pentru toate statele din zona, ele refuza participarea la reconstructia Europei datorita Moscovei.

In timp ce in Europa Centrala si de Est partidele comuniste isi consolidau pozitiile de putere, pe plan international, suspiciunile si neintelegerile dintre Aliati cresteau.

DIVERGENTE. Marile puteri aliate in timpul razboiului, SUA, Marea Britanie si URSS, incep din 1945 sa aiba numeroase divergente privind organizarea postbelica a lumii. Neincrederea dintre ele, estompata pana acum datorita intereselor comune, creste pe masura ce dezacordurile se inmultesc. Pe de alta parte, metodele folosite de URSS in statele ocupate de Armata Rosie incep sa dezvaluie occidentalilor intelesul sovietic al cuvantului "democratie". Iar lansarea celor doua bombe atomice asupra Japoniei ii intareste lui Stalin convingerea ca este necesara o zona cat mai intinsa inspre estul Europei si in Asia pentru a proteja "patria comunismului".

DISCURS FULMINANT. Momentul simbolic care a ramas in istorie ca inceputul razboiului rece a fost discursul pe care primul ministru al Marii Britanii l-a rostit la Fulton, in Statele Unite ale Americii, de fata fiind si presedintele Truman. Rostit la 5 martie 1946, discursul a lansat pentru prima data oficial ideea impartirii Europei de o "cortina de fier" ("iron curtain"). Churchill a criticat in termeni duri politica sovietica si si-a exprimat dorinta realizarii unei aliante intre SUA si Marea Britanie pentru oprirea expansiunii sovietice. "Ceea ce doresc ei (sovieticii - n.n.), afirma primul ministru britanic, sunt roadele razboiului si extinderea neingradita a puterii si doctrinei lor."

"INGRADIREA" AMERICANA. Moartea presedintelui american Franklin Delano Roosevelt si venirea la putere a lui Harry Truman (12 aprilie 1945) marcheaza abandonarea politicii de concesii promovata in timpul conflagratiei mondiale. Noul presedinte american a optat in politica fata de URSS pentru doctrina propusa de asa-numitul "grup de la Riga" din cadrul serviciului sau diplomatic. Exponentul acestui grup era George Kennan, diplomat care lucrase la Ambasada de la Moscova si autorul unei "telegrame lungi", redactata in februarie 1946. Aici el face o descriere amanuntita a politicii externe a URSS ale carei baze erau, in opinia lui, "in intregime ideologice". De aceea, SUA trebuia sa riposteze pe masura prin promovarea unei politici "de ingradire" a statelor din "lagarul socialist". Termenul de "politica de ingradire" a devenit ulterior caracteristica mandatului lui Truman.

Dar SUA s-au gasit la finele razboiului in situatia de a gestiona o Europa Occidentala distrusa economic si macinata de rivalitati nationale. Cea mai accentuata era aceea dintre Franta si Germania. Franta se opunea cu virulenta oricarui program de dezvoltare economica pentru vecinul sau. Pe de alta parte, Marea Britanie avea nevoie de resursele naturale ale Germaniei si forteaza cresterea productiei anuale in regiunea Ruhr. In acest climat, George Marshall vine cu o propunere de nerefuzat.

PLANUL GENERALULUI. Secretarul de stat american George Marshall vine cu o propunere ingenioasa, inspirata din ideile lui Kennan, care rezolva totodata diferendul franco-german. In principal, Marshall, pe baza conceptului de "ajutor economic reciproc" acordat statelor europene, propunea ajutorarea de catre SUA pentru refacerea economiilor distruse de razboi. Conditia era "integrarea si coordonarea programelor economice" ale acestor tari, la nivelul fiecarui guvern din statele ce erau de acord sa participe la proiect. Marshall a lansat aceasta propunere dupa intoarcerea de la Conferinta ministrilor de Externe de la Moscova, unde se discutasera probleme legate de reorganizarea postbelica a lumii. Discursul sau din 5 iunie 1947, la Universitatea Harvard, avanseaza acest plan comun pentru reconstructia Europei, cunoscut ulterior ca Planul Marshall. Asa cum a declarat ulterior intr-o conferinta de presa, planul se adresa tuturor statelor europene, inclusiv Uniunii Sovietice.

STALIN SE OPUNE. Statele occidentale au fost in totalitate de acord cu propunerea americana. De cealalta parte a baricadei, in URSS, reactiile sunt confuze. La 16 iunie, oficiosul sovietic Pravda califica Planul Marshall ca un "amestec in treburile interne ale altor state". Dar peste numai doua zile, ministrul sovietic de Externe, Viaceslav Molotov, accepta propunerea omologilor sai britanic si francez de a discuta despre prevederile Planului. In discutiile purtate la Paris, sefii diplomatiilor franceza si britanica au sustinut un program de reconstructie economica coordonat care sa includa si Germania. Molotov nu se opunea reconstructiei Germaniei, dar era mult mai interesat de despagubirile pe care aceasta urma sa le acorde URSS. Molotov negocia ferm si nu era dispus la concesii, desi Stalin nu luase inca decizia finala privind Planul Marshall. Hotararea a fost luata in timpul discutiilor care continuau la Paris. La 1 iulie, Molotov primeste o scrisoare de la Stalin, dupa care refuza net propunerile omologilor sai si paraseste lucrarile conferintei. Explicatia oferita a fost ca propunerile Planului Marshall duc la "pierderea independentei economice si erau incompatibile cu pastrarea suveranitatii nationale".

FIRUL ROSU. Statele din Europa Centrala si de Sud-Est s-au aratat entuziasmate de propunerile americane. Cehoslovacia a anuntat ca trimite un reprezentant la Paris pentru a discuta despre participarea la Planul Marshall. Ministrul de Externe al Poloniei l-a informat pe ambasadorul american la Belgrad ca guvernul sau va trimite o delegatie la Paris. Ungaria isi manifesta si ea dorinta de participare la programul american de reconstructie a Europei. Dorintele lor vor fi zadarnicite de interventia Moscovei. Ea solicita tuturor guvernelor din sfera sa de influenta sa-si retraga acordurile de participare la discutiile pe marginea Planului Marshall, proiectate a se desfasura la Paris. Asupra primului ministru si ministrului de Externe al Cehoslovaciei, chemati la Moscova pentru a discuta aceasta situatie, Stalin profereaza printre alte amenintari si pe aceea de reziliere a acordului de colaborare intre Cehoslovacia si URSS din 1943. In consecinta, la 9 iulie guvernele Bulgariei si Iugoslaviei anunta neparticiparea la Conferinta de la Paris; acelasi lucru fac Cehoslovacia si Ungaria, iar la 11 iulie, Romania si Polonia.

MOTIVATII
"O Europa impartita in neumarate mici unitati economice nu va putea prospera. Trebuie folosite toate posibilitatile de dezvoltare ale Europei, iar piata europeana trebuie sa devina suficient de mare, pentru a justifica metodele moderne de productie ieftina pentru un consum de masa" - John Foster Dulles

PORTRET

George Marshall s-a nascut in decembrie 1880, in familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic insa a aratat inclinatii spre o cariera militara. Astfel, el urmeaza cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolveste in 1901. Ca tanar ofiter participa la primul razboi mondial, unde se remarca prin calitatile sale. Dupa razboi indeplineste diverse misiuni in China si in SUA. In 1939, presedintele F.D. Roosevelt il numeste sef al Marelui Stat Major cu gradul de general. In perioada celui de-al doilea razboi mondial se remarca in special ca membru al comisiei care a supervizat studiile asupra bombei atomice. In 1945 isi inceteaza cariera militara, intrand in serviciul diplomatic. Detine functii importante in administratia de la Washington: secretar de stat (1947-1949), ministru al Apararii in timpul razboiului din Coreea (1950-1951). Nemultumit de evolutia evenimentelor, in septembrie 1951 isi prezinta demisia si se retrage din viata publica. Peste doi ani (1953) primeste Premiul Nobel pentru Pace. A incetat din viata in 1959, la Washington.

CITITI MAINE EPISODUL 130

Partizanii comunizeaza Iugoslavia. Puternica miscare de partizani din timpul razboiului a adus Partidului Comunist din Iugoslavia o imensa popularitate in randul populatiei. Legitimat de luptele victorioase purtate pentru eliberarea tarii, PCI nu va intampina mari dificultati in a ajunge la guvernarea tarii. Lideri noi, proiecte vechi. Incepand din anul 1945, Tito a relansat proiecte din perioada interbelica referitoare la realizarea unei "federatii balcanice". Ideea lui Tito viza aducerea in cadrul aceluiasi stat federal a slavilor din sud-estul Europei.