Document - Foametea din Moldova

In vara anului 1946, prapastia economica in care se gasea Romania a fost adancita de o cumplita seceta, care a afectat mai ales regiunile estice ale tarii. In iarna, taranii au ajuns la limita subzistentei, plecand spre judetele "excedentare", in speranta colectarii de cereale pentru a-si intretine familiile infometate.

Dupa cinci ani de razboi, doi ani de foamete bantuie Romania

In vara anului 1946, prapastia economica in care se gasea Romania a fost adancita de o cumplita seceta, care a afectat mai ales regiunile estice ale tarii. In iarna, taranii au ajuns la limita subzistentei, plecand spre judetele "excedentare", in speranta colectarii de cereale pentru a-si intretine familiile infometate.

Pentru autoritati, criza sociala cauzata de foamete fusese previzibila inca din vara, cand seceta prelungita compromisese recolta. Totusi, aceasta problema nu a fost prioritara pe "agenda" guvernului, din cauza campaniei electorale, care se anunta la fel de dura precum consecintele secetei. Abia dupa "victoria democratiei" in scrutinul de la 19 noiembrie 1946, cabinetul Groza a initiat masuri de asistenta a regiunilor infometate.

APELURI UMANITARE. Incepand cu luna decembrie, ziarul oficial al Partidului Comunist, Scinteia, lansa apeluri umanitare pentru ajutorarea populatiei din judetele afectate de seceta. Guvernul a distribuit cereale din fondul de rezerva al statului, insuficiente insa. Economia agrara a Romaniei era subordonata la acea data platii datoriei de razboi catre URSS, iar cotele pentru regiunile infometate s-au epuizat repede. Propagandistic, guvernul reusea sa stranga alimente pentru cei afectati de foamete, Scinteia acordand spatii largi prezentarii colectelor facute de "oamneii muncii" pentru Moldova. In realitate, situatia taranilor din estul tarii devenise critica, acestia plecand de la casele lor spre judetele "excedentare", in speranta cumpararii unui sac cu porumb sau cu grau, care sa aline foamea familiilor.

GUVERNUL CAMPION. Pentru a-si spori popularitatea, cabinetul Petru Groza a preluat propagandistic gestionarea crizei. In ziarele de partid apareau harti in care era trasat proiectul executivului pentru ameliorarea foametei, precum si prezentari de inalti oficiali "pe teren", lucrand in folosul cetatenilor afectati de aceasta calamitate. Insa in prima perioada a iernii 1946-1947 guvernul nu reusise sa asigure conditii minime de trai celor in cauza. Pentru a evita haosul, Ministerul de Interne a cautat sa stopeze prin orice mijloace exodul taranilor din regiunile afectate de foamete spre judetele unde se mai gaseau cereale. In luna ianuarie 1947, printr-un ordin special, jandarmii aveau obligatia de a cobori din trenurile spre Bucuresti pe orice locuitor din regiunile infometate care nu avea bilet sau ordin special de calatorie. Cumpararea biletelor era de altfel imposibila, deoarece statiile CFR primisera dispozitii sa nu mai vanda legitimatii de calatorie in satele bantuite de foamete. Pe acest fond apar si primele zvonuri alarmiste privind "sovietizarea" Romaniei. Se spunea ca dupa modelul URSS, oamenii nu vor mai avea voie sa de deplaseze in localitatile invecinate, pentru a primi numai stirile oficiale si a fi mai usor controlati. In raportele interne, Ministerul de Interne parea mai preocupat de aceste zvonuri decat de situatia critica a taranilor infometati.

PE CONT PROPRIU. Curand, autoritatile au renuntat la interdictiile de transport ale cetatenilor. Cu bilete sau facand "blatul", taranii moldoveni s-au indreptat spre regiunile sudice, de unde se puteau cumpara cereale. La inceputul lunii februarie 1947, mii de tarani au cutreierat judetele Dolj, Romanati si Teleorman, cumparand porumb la preturi peste nivelul pietei. Insa guvernul nu le-a permis sa transporte "marfa" spre locurile de origine. Argumentand ca dorea sa preintampine specula, Ministerul de Interne a permis transportul de porumb si grau spre Moldova numai cu autorizatii speciale. In numeroase cazuri, cerealele cumparate de tarani cu fonduri proprii au fost confiscate de jandarmi, pentru a fi distribuie "just" spre toate regiunile afectate de foamete. Din aceasta cauza au fost numeroase cazuri in care grupuri de tarani au oprit trenuri de persoane sau de marfa, i-au sechestrat pe mecanicii CFR si i-au obligat sa ataseze locomotivele la trenurile lor de cereale. Posturile rurale de jandarmi s-au dovedit incapabile sa stopeze aceste actiuni ale moldovenilor, existand sute de astfel de "rapiri" de locomotive in perioada ianuarie-martie 1947. La sfarsitul lunii ianuarie, numai in gara Craiova erau 2.000 de tarani care cumparasera cereale si asteptau sa gaseasca o locomotiva pentru a se deplasa spre locurile de origine.

"Peripetiile" transporturilor "ilegale" de cereale nu se terminau aici. Jandarmii aveau ordin sa opreasca din drum vagoanele cu porumb si grau, inainte sa intre in regiunile infometate. De obicei, "capturarea" lor se facea in zona Ploiesti-Buzau, ajungandu-se uneori la adevarate batalii intre tarani si jandarmi. Frecvent, populatia din garile in care se realizau confiscarile de cereale sarea in ajutorul moldovenilor, busculadele incheindu-se in unele situatii cu dezarmarea soldatilor si schimburi de focuri.

SOLIDARITATE MUNCITOREASCA. Prin intermediul Confederatiei Generale a Muncii, sindicatele au organizat ajutorarea regiunilor infometate. Inca din decembrie 1946, marile intreprinderi au infiintat puncte de colectare a ajutoarelor. Spre Moldova au fost trimise atat alimente (provenite din regiunile sudice), cat si imbracaminte si incaltaminte, mai ales pentru copii.

SABOTAJE "FASCISTE". In ciuda situatiei critice din Moldova, regimul nu s-a indepartat de la "linia" prezentarii cauzelor ca "sabotaj fascist". Liderii locali ai opozitiei au fost acuzati de presa de partid ca saboteaza economia prin "dosirea" cerealelor, in vederea specularii preturilor. La Bacau, avocatul Grigore Marza (presedinte PNL-Bratianu) a fost arestat, acuzat fiind ca detine ilegal cantitati insemnate de cereale. In Scinteia apareau fotografii cu speculanti "demascati" de oamenii muncii. Acestia aveau atarnate de gat pancarte cu "infractiunea" comisa si cu indemnul: "Nu faceti ca el".

IASIUL, SINISTRAT

Supravietuitorii foametei din 1946-1947 din Moldova rememoreaza cu tristete acele timpuri. Dr. Nicu Ionita era in acel moment student in anul patru la Facultatea de Medicina. El isi aminteste ca pe atunci Iasiul parea un oras rupt din romanele apocaliptice. Deoarece capitala Moldovei fusese evacuata la sfarsitul razboiului, in 1946 era depopulata, intrucat multi ieseni nu se mai intorsesera acasa. Cantinele sociale abia daca puteau incropi un meniu, compus mai mult din apa, decat din legume. Dr. Ionita isi aminteste bucuria procurarii unui sac cu grau in urma unei calatorii in Oltenia, regiune mai putin afectata de seceta. Cu lacrimi in ochi, mama sa (care locuia in judetul Galati) i-a spus ca de luni in sir nu mai reusise sa aiba pe masa un ceaun cu mamaliga. Dezolanta era si imaginea oamenilor, care slabisera atat de mult, incat pareau niste schelete mergatoare.

CITITI MAINE EPISODUL 141

Drama copiilor din regiunile afectate de foamete. Cei mai afectati de seceta din vara anului 1946 au fost copiii din judetele Moldovei. Aflati la varsta cresterii, fie suportau efectele subnutritiei, fie au ramas orfani si in voia sortii. Liderii comunisti, parinti adoptivi prin excelenta. Printre obiceiurile insusite de nomenclatura comunista a fost si adoptia de orfani. "Tonul" a fost dat de imprejurarile foametei din iarna anului 1946-1947.