In vara lui 1933, la cinci luni de la producerea evenimentelor, in sala de judecata a Consiliului de Razboi al Corpului II Armata din Capitala a inceput procesul celor implicati in greva de la Grivita. A fost un proces-mamut, dar printre acuzati nu s-au aflat doar ceferisti comunisti, asa cum s-a spus ulterior in propaganda.
|
|
"Procesul ceferistilor"
PUSCARIAS. Detinutul politic Gheorghe Gheorghiu-Dej in arhivele Sigurantei
|
BAZA JURIDICA. Pe 17 iunie, in incinta Consiliului de Razboi al Corpului II Armata din Bucuresti a inceput "procesul ceferistilor". Prin ordonanta din 5 februarie, ca urmare a grevelor, Guvernul taranist condus de Vaida-Voievod a introdus starea de asediu in Bucuresti, Cernauti, Galati, Iasi, Ploiesti si Timisoara, precum si in regiunile industriale din judetul Parhova. In acest act legislativ se spunea ca incalcarea prevederilor sale va atrage judecarea faptelor respective de catre tribunalele militare.
Un proces pestrit. In fata Curtii ar fi trebuit sa apara 108 acuzati. Insa unii dintre ei au fost judecati in lipsa. Grupul acuzatilor era unul destul de eterogen: unii erau muncitori care au avut un rol mai mare sau mai mic in timpul grevelor de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti, altii participasera la actiunile greviste din Galati sau Cluj. Printre acuzati figurau si cizmari, negustori ambulanti, tesatori, functionari comerciali, chelneri, ba chiar un sculptor si o manichiurista. Din punct de vedere al orientarii politice, printre ei se gaseau muncitori afiliati in sindicatele controlate in mod traditional de social-democrati, taranisti (spre exemplu, Naum Florea a declarat ca e membru PNT din 1921) si cuzisti (un muncitor - Tamas - apartinea politic Ligii Apararii National-Crestine, partid politic condus de profesorul iesean A.C. Cuza). In timpul procesului, doar Wurnbrand Richard s-a declarat comunist, restul acuzatilor negand orice legatura cu extrema stanga. Ulterior s-a dovedit ca mult mai multi dintre ei erau de fapt comunisti. Evident, multi dintre muncitori nu faceau nici un fel de politica. In boxa acuzatilor se gaseau barbati si femei, de diverse varste.
Pentru a-si sustine fiecare cauza, apararea si acuzarea au recurs la peste 400 de martori, la fel de "pestriti" ca si acuzatii: colegi de munca ai acestora, ministrii si fosti ministri, un gazetar de la ziarul Curentul care fusese martor ocular la evenimente - D. Atanasiu, fotograful care realizase fotografiile la fata locului admise ca probe in proces, preotul paroh al bisericii de langa ateliere. Din cauza numarului mare de acuzati si de martori, procesul a durat 27 de zile (din 19 iulie pana pe 19 august).
Asadar, "procesul ceferistilor", cum i s-a spus ulterior in scrierile propagandistice si in discursurile oficiale, a adus pe banca acuzarii oameni foarte diversi, daca ar fi sa luam in calcul numai criteriul pregatirii profesionale. Desi Partidul Comunist a revendicat mostenirea Grivitei, cu proces cu tot, printre inculpati nu s-au gasit numai comunisti, ci chiar membri ai partidului aflat la guvernare sau adversari ideologici declarati, precum legionarii antisemiti.
La Grivita, militari din Corpul II de Armata au tras in muncitorii baricadati in ateliere si in curtea atelierelor. Hotineanu a afirmat ca Armata a somat pe protestatari sa paraseasca atelierele, acordandu-le si un ragaz de cinci minute. In acel moment s-au creat panica si degringolada. Acuzatorii au sustinut ca din randul muncitorilor s-a tras un foc de revolver. In fata acestei provocari, armata a tras, nu inainte de a face somatiile regulamentare. Din randurile muncitorilor au cazut mai multe victime. Drept proba ca primul foc a plecat din randurile muncitorilor si ca Armata n-a facut decat sa riposteze, Hotineanu a adus fotografii cu zidul bisericii aflate peste drum de ateliere, pe care se vedeau urme de gloante care nu puteau fi trase decat din curtea fabricii.
Faptele puse in seama acuzatiilor cadeau sub incidenta Legii pentru reprimarea unor infractiuni la linistea publica, modificata - in fapt Legea Marzescu ce dusese in 1924 la scoaterea in afara legii a Partidului Comunist si Legea starii de asediu din februarie 1933.
Comisarul regal Hotineanu si-a construit rechizitoriul in jurul ideii pe care s-a straduit s-o demonstreze pe tot parcursul procesului: "Toata actiunea de la Grivita e mana Moscovei, care a pus-o la cale prin intermediul Berlinului", spunea procurorul in rechizitoriu. In sprijinul acestei teze, el venea cu argumente desprinse din brosurile de propaganda editate de PCdR, in care se spunea ca militantii comunisti nu trebuie sa recunoasca in fata autoritatilor nici o fapta din cele ce li s-ar putea imputa. De asemenea, aducea in sprijinul sau un dosar din care reiesea ca de la Berlin se trimiteau indicatii muncitorilor ceferisti din Romania.
RASPUNSURI DIN BOXA ACUZATILOR
| ||
|
|
|
Istoria comunismului (23 martie 2005)
|