“Haos” în economie

În 1949 Gheorghiu-Dej i-a cedat preşedinţia Comisiei de Stat a Planificării sociologului Miron Constantinescu, deşi în rândurile partidului se remarcaseră economistul Alexandru Bârlădeanu şi inginerii Gaston Marin şi Simion Zeigher.

“Tovarăşi” de partid, experţi în economie. La finele războiului mondial, PCR avea puţini membri şi încă mai puţini specialişti în economie. În 1949 Gheorghiu-Dej i-a cedat preşedinţia Comisiei de Stat a Planificării sociologului Miron Constantinescu, deşi în rândurile partidului se remarcaseră economistul Alexandru Bârlădeanu şi inginerii Gaston Marin şi Simion Zeigher. Specialiştii l-au contestat pe Miron Constantinescu, care a fost îndepărtat în 1955 din fruntea CSP.   

Existenţa şi visurile de ilegalist nu erau ceva atractiv şi nici măcar prea potrivit cu raţionalitatea şi pragmatismul intelectualilor cu pregătire tehnică. Astfel că, ajuns la putere, partidul s-a pomenit în situaţia de a schimba relaţiile economice, fără specialişti. Dacă “tovarăşii” stăteau bine la lecţiile de marxism-leninism, practicau critica şi autocritica, în schimb realităţile economice le erau străine. Printre preşedinţii CSP a fost numit sociologul Miron Constantinescu, succedându-i apoi economistul Alexandru Bârlădeanu.

 

ATOATEŞTIUTOR. Miron Constantinescu se născuse la Chişinău (1917), la acea vreme Republica Moldova. După unirea Basarabiei cu România, familia Constantinescu a ajuns la Arad, unde adolescentul Miron şi-a desăvârşit studiile liceale (1934). Ca mai toţi tinerii vremii, a plecat la Bucureşti, unde s-a înscris la cursurile Facultăţii de Filosofie. Preocupat de sociologie şi influenţat de gândirea marxistă, a devenit doctor în ştiinţe sociale la începutul războiului, cu un studiu despre “Unităţile sociale şi marxismul”. Nici politica nu îi era străină tânărului Miron Constantinescu. Din 1935 activa în rândurile UTC, fiind înregistrat din anul următor ca membru de partid. Arestat de Siguranţa statului pentru activitate comunistă, a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică, trecând anii războiului alături de “tovarăşii de partid” prin închisorile Caransebeş şi Tg. Jiu. După înlăturarea de la putere a Antoneştilor a primit,  pe linie de partid, direcţia oficiosului Scînteia. Era şi “specialist” în economie, fiind numit secretarul general al Comisiei de stabilizare şi redresare economică (1947-1948) şi responsabil de revista “Probleme economice”. În 1949 Gheorghiu-Dej a renunţat la conducerea Comisiei de Stat a Planificării, sociologul Miron Constantinescu ajungând astfel să decidă direcţiile economiei româneşti.

 

“FANTEZII, NU CONDUCERE ECONOMICĂ”. Socotiţi printre “tovarăşii” de partid mai vârstnici, tineri de viitor ai PCdR, Miron Constantinescu şi Alexandru Bârlădeanu se cunoşteau din anii ’30, din timpul studenţiei. După război, relaţiile dintre cei doi s-au răcit. Cunoscându-i competenţele limitate în domeniul economiei, Bârlădeanu i-a contestat lui Miron Constantinescu calitatea de preşedinte al CSP. “Miron, afirmă Bârlădeanu, limitat de incompetenţa sa în chestiunile economice (nu avea nici pregătire, nici experienţă), însă mânat de mari ambiţii politice, a dus economia naţională într-o stare de haos de nedescris, haos plătit de populaţie cu lipsuri şi greutăţi materiale. (…) În fruntea acestui CSP, Miron îşi permitea pur şi simplu fantezii, nu conducere economică. Voluntarism! Ce visa noaptea credea că poate face ziua. Ca şi Stalin, ca şi Ceauşescu, se închipuia omul providenţial al ţării.” Acelaşi Bârlădeanu a relatat şi despre înlocuirea lui Constantinescu de la direcţia “planificării”. În 1955 Gheorghiu-Dej l-ar fi chemat în biroul său pe Bârlădeanu, pe atunci angajat al Ministerului Comerţului Exterior şi i-ar fi propus să preia conducerea CSP. “Miron ne-a indus în eroare pe toţi cu cifre false de la statistică şi noi am înghiţit găluşti de la el”, i-ar fi zis Dej lui Bârlădeanu.

 

Ţapi ispăşitori

Planificarea economiei a permis conducerilor de partid comuniste reprimarea “duşmanilor de clasă” sau a celor socotiţi indezirabili de regim. Neîmplinirea planului de producţie putea fi uşor pusă pe seama sabotorilor. În România, procesele lor au abundat în anii 1949-1950. Despre cum erau scoşi ţapi ispăşitori “sabotorii” din economia românească a relatat Alexandru Bârlădeanu: “Când conducea Miron (Constantinescu, n.n.) economia, se căutau “sabotori” şi “duşmani de clasă” pentru economia care nu mergea, din cauză că se baza pe lucruri incerte. De pildă, producţia se planifica pe materiile de import, dar nu se prevedea în plan, cu ce exporturi compensăm sau pe ce bază plătim”.

 

Audienţă la Kremlin

În chestiunile privind planificarea economică, “tovarăşii” români se consultau în permanenţă cu Stalin. Cu doi ani în avans, România se pregătea de planul cincinal din 1951. O delegaţie alcătuită din Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Miron Constantinescu şi Alexandru Bârlădeanu s-a deplasat la Moscova. Între cei doi secretari ai PMR existau divergenţe legate de ritmul colectivizării. În timp ce Dej dorea colectivizarea treptată, cu încurajarea întovărăşirilor pentru început, Ana Pauker ar fi vrut o colectivizarea rapidă. Potrivit lui Bârlădeanu, Stalin i-a dat dreptate lui Dej, întrebându-i retoric pe români “unde vă grăbiţi?”. Cu ceilalţi membri ai “echipei de lucru” Stalin a abordat chestiuni economice. “Noi am expus probleme economice, Stalin le-a notat, a relatat Bârlădeanu despre acea întâlnire cu «Părintele popoarelor», Stalin. Mi-aduc aminte, avea un bloc-notes şi le-a notat cu un creion la un capăt roşu, la celălalt albastru”.

 

Perfid

“Era un om (despre Miron Constantinescu, n.n.) extrem de orgolios, perfid, tipicar, brutal cu subalternii şi cu cei cu care venea în contact, precum şi vindicativ. Se considera atoateştiutor, având deseori comportări stranii care puteau duce la concluzia că avea ceva dereglat în organismul său.”

Alexandru Bârlădeanu