In ghearele foametei

Colectivizarea - razboiul impotriva taranilor

Bolsevicii rusi conduceau insa o tara in care 90% din populatie erau tarani si doar 1% muncitori. Teoria marxista ii vedea pe tarani ca exponenti ai micii burghezii. Conform acesteia, bolsevicii au incercat intr-o prima faza sa-i subordoneze pe tarani.

PROPAGANDA. In anii ’20, colectivizarea era prezentata de oficialitati ca singura cale pentru tarani de a avea un trai imbelsugat. Realitatea a fost diferita

In perioada razboiului civil, pentru a obtine hrana, atat bolsevicii, cat si adversarii lor au desfasurat o adevarata campanie de rechizitii fortate la tara. Urmarea a fost ca pe intinse zone taranii s-au rasculat.

Desi necoordonate, grupurile de tarani rasculati, numite "verzi", influentau, uneori in mod hotarator, soarta luptelor prin numarul lor si prin faptul ca detineau controlul asupra resurselor de hrana. In aceste conditii, Lenin a inteles ca partidul nu se va putea mentine la putere decat daca atrage masele taranesti. A fost prima concesie pe care bolsevicii au facut-o unui adversar.

NOUA POLITICA ECONOMICA. NEP, cum a intrat in istorie, a fost introdus de Lenin in 1921, spre finalul razboiului civil. Scopul sau era acela de a menaja populatia (in special cea rurala) si de a le da bolsevicilor un moment de respiro in lupta pentru putere.

Problema cu NEP era ca se abatea foarte mult de la linia politica ortodoxa marxista. Era acceptata proprietatea privata si chiar mica initiativa privata. Se miza pe o dezvoltare echilibrata, atat in domeniul industriei, cat si al agriculturii.

NEP a fost instaurat pentru o perioada limitata, desi neprecizata. La moartea lui Lenin, viitorul economic al URSS a devenit important subiect de disputa intre diversele grupari din randul partidului. Intrebarea fundamentala era daca aceasta politica trebuia continuata sau isi atinsese obiectivele si trebuia sa i se puna capat.

STANGA SI DREAPTA. Pe tema NEP-ului, partidul s-a scindat in doua tabere: "stanga" si "dreapta". Prima, dintre ai carei partizani notabili facea parte Leon Trotki, dorea o industrializare rapida. Capitalul pentru aceasta trebuia luat de la taranime, prin intermediul sistemului fiscal si al preturilor fixate de stat. Acest lucru insemna sacrificarea taranimii pentru dezvoltarea industriei. Mai tarziu, lui Trotki i s-au aliat Lev Kamenev si Grigori Zinoviev (secretari de partid in zonele industrializate, Moscova si Leningrad). Ii unea faptul ca toti se aflau in conflict cu Stalin.

"Dreapta" dorea continuarea NEP-ului si incurajarea taranilor sa produca mai mult. In viziunea dreptei, dezvoltarea agriculturii avea sa fie "motorul" care va conduce la dezvoltarea industriei in URSS. Partizanii "dreptei" erau Nicolai Buharin (redactorul-sef al ziarului Pravda si cel mai important teoritician economic al partidului), A.G. Rakov (presedintele Comitetului Central al Partidului) si M.P. Tomski (liderul sindicatelor).

STALIN DECIDE. Stalin s-a folosit de acest conflict in lupta pentru putere. Initial a sprijinit "dreapta", eliminandu-l astfel pe Leon Trotki, adversarul sau cel mai periculos. Apoi, o data cu esecul stangii, a trecut la implementarea propriei viziuni asupra economiei. Desi nu este clar daca a avut o politica economica articulata, Stalin a pus capat NEP-ului in 1928, prin colectivizarea agriculturii si adoptarea primului plan cincinal de industrializare masiva.

Colectivizarea a fost un proces dificil si dur. Stalin o definea in 1929 ca instituirea de colhozuri (ferme colective) si sovhozuri (ferme de stat) pentru a elimina toate elementele capitaliste din aceasta ramura economica.

Initial a demarat ca o ofensiva contra "culacilor", taranii instariti care beneficiasera de prevederile NEP-ului. Se spera in declansarea unei lupte de clasa la tara intre "culaci" si taranii saraci. Acest lucru nu a reusit. Termenul de "culac" era foarte greu de aplicat in practica. Oficialii zelosi ai partidului includeau in aceasta categorie orice taran care se opunea colectivizarii. Pe de alta parte, taranii nu percepeau astfel de diferentieri intre ei, considerandu-se o categorie unitara, in opozitie cu administratia si "orasenii". Teza luptei de clasa impotriva culacilor, desi a avut succes in unele regiuni, a dus de cele mai multe ori la strangerea randurilor de catre tarani in fata a ceea ce considerau de secole o amenintare: reprezentantii statului care percepeau taxe.

SIMBOL. La sfarsitul anilor ’20, tractorul a devenit un simbol in URSS. El marca alianta intre clasa muncitoare (care il construia) si taranime (care il folosea). Aceasta idee a fost folosita dupa 1945 si in Romania

BETIA SUCCESULUI. Colectivizarea a fost un proces care in faza initiala s-a desfasurat rapid. Politia politica a avut un rol important in cadrul acestuia. GRU si apoi, din 1931, NKVD, cum a fost numit organismul care a precedat CEKA, s-a ocupat cu recrutarea unor "garzi anticulace", care au trecut la deportarea si exterminarea taranilor recalcitranti. In unele zone, zelul membrilor de partid si al ofiterilor politiei secrete a dat rezultate. In altele, pur si simplu s-a raportat un procent mai mare de colhozuri decat in realitate.

S-a incercat corelarea colectivizarii cu procesul de mecanizare a agriculturii. Tractorul devenise un mijloc de propaganda, iar tineri de la oras erau trimisi la sate ca sa lucreze in brigazile mecanizate. Toate aceste masuri nu au avut efectul scontat. Intr-o prima faza, la inceputul anului 1930, s-a raportat ca aproape 60% din gospodariile din URSS au fost colectivizate. Pretul a fost insa declansarea unui adevarat razboi civil. Taranii au ripostat cum puteau, refuzand sa munceasca, revoltandu-se sau omorandu-i pe agentii comunisti.

In martie 1930, Stalin a publicat un articol in Pravda intitulat "Betia succesului". In cadrul acestuia condamna excesele care au avut loc in procesul de colectivizare, punandu-le in seama administratiei locale prea entuziaste. Parea ca partidul va face din nou o concesie maselor taranesti.

Articolul facea insa parte dintr-o strategie bine pusa la punct. Era vorba despre o tactica veche a bolsevicilor, care a dat roade si de aceasta data: aceea de a castiga timp pentru a-si intari pozitia.

COLECTIVIZAREA TOTALA. Scopul articolului publicat in Pravda era de a salva imaginea lui Stalin in fata populatiei. Desi a marcat totodata un declin in numarul taranilor care s-au inscris in colhozuri, actiunea a continuat, chiar daca mai lent. Pana in 1937, peste 90% din tarani munceau in cadrul colhozurilor. Pretul platit a fost insa foarte mare. In afara de cei executati ca oponenti, intre 10 si 15 milioane de tarani au murit ca urmare a foametei din 1931-1932. Foametea a afectat in special Ucraina. Ea a fost provocata de confiscarile de produse agricole efectuate de autoritati si de refuzul taranilor de a munci pamantul, ca forma de protest la colectivizare. Autoritatile nu au luat nici o masura pentru ajutorarea zonelor afectate. Din contra, s-au folosit de flagel pentru a strivi orice urma de rezistenta a locuitorilor din zonele afectate.

Din punct de vedere economic, masura a fost un esec. In 1939, nivelul productiei agricole a URSS a ajuns la cel al anului 1913. Asta in conditiile in care populatia crescuse cu 20 de milioane de locuitori. Surplusul de cereale ce urma a fi exportat in scopul obtinerii de capital pentru a fi investit in industrie a ramas doar un vis frumos!

"Despre succesul guvernului sovietic in domeniul colectivizarii vorbeste acum toata lumea. Chiar si inamicii nostri sunt siliti sa admita ca succesul este substantial. Si chiar este foarte mare" - I.V. Stalin "Betia succesului", 1930

NU E PAINE, MURIM...

Colectivizarea a provocat o foamete ingrozitoare. In urma acesteia au murit milioane de oameni. Iata cum relateaza un corespondent al agentiei Reuter atmosfera din acele vremuri: "Rusia se zbate azi in ghearele foametei. Am strabatut singur numeroase sate si am vizitat 12 ferme colective. Peste tot se auzeau vaiete: «Nu e paine, murim». Acest strigat venea spre mine din toate partile Rusiei. In tren, un comunist a negat ca ar fi bantuit foametea. Am aruncat in scuipatoare o bucata de paine din rezervele mele proprii. Un taran, tovaras cu mine de calatorie, a insfacat-o in graba si a mancat-o fericit. Am aruncat coji de portocale in scuipatoare. Taranul le insfaca din nou si le devora indata. Comunistul s-a infundat in bancheta…"