Lucreţiu Pătrăşcanu - victimă a "epurărilor"

Apariţia Partidului Muncitoresc Romăn a coincis şi cu eliminarea lui Pătrăşcanu din viaţa politică. Colaboratorii săi apropiaţi au fost arestaţi, iar el, anchetat timp de şase ani. In prima parte a anchetei, prietenii l-au trădat şi a fost acuzat că vrea să fugă in străinătate. A fost primul lider comunist arestat din statele europene proaspăt comunizate.

Apariţia Partidului Muncitoresc Romăn a coincis şi cu eliminarea lui Pătrăşcanu din viaţa politică. Colaboratorii săi apropiaţi au fost arestaţi, iar el, anchetat timp de şase ani. In prima parte a anchetei, prietenii l-au trădat şi a fost acuzat că vrea să fugă in străinătate. A fost primul lider comunist arestat din statele europene proaspăt comunizate.

Anchetarea unui lider comunist

In 1947, Pătrăşcanu ajunsese un paria printre liderii comunişti. Deciziile politice importante le afla din presa vremii. Deşi păstra incă portofoliul Ministerului de Justiţie, iar pentru mulţi părea in plină ascensiune, nu a fost informat de arestarea fruntaşilor ţărănişti la Tămădău şi nici de proiectul noii Constituţii.

COMPLET IZOLAT. Abdicarea Regelui Mihai I şi pregătirile pentru proclamarea Republicii l-au găsit in tihna prietenilor, la Păltiniş (Sibiu). Inţelegănd imediat pericolul izolării, Pătrăşcanu a plecat de urgenţă in ultima zi a anului la petrecerea de Revelion organizată acasă la Ana Pauker. Din mărturiile lui Gheorghiu-Dej către Paul Sfetcu, cel care a ocupat funcţia de ajutor de şef de cabinet şi apoi de şef de cabinet a lui Dej in perioada 1951-1965, se pare că Dej ar fi spus amfitrioanei Ana Pauker: "Ce caută trădătorul acesta printre noi? Dacă rămăne el, eu plec". Furios, Pătrăşcanu şi-ar fi depus demisia, pe care o avea pregătită in buzunar, dar nu a fost primită, considerăndu-se că din partid nu se demisionează, ci eşti exclus. Â

PRIETENIE TRĂDATĂ. In urma Congresului de unificare prin care a apărut PMR, componenţa Comitetului Central a fost schimbată. Nu a fost ales membru in CC şi la căteva zile a fost inlocuit cu Avram Bunaciu in funcţia de ministru al Justiţiei. Toată luna martie a fost urmărit de agenţii Serviciului Special de Informaţii. Din anturajul său, Nicolae Betea şi Herant Torosian i-au propus fuga in străinătate. Temător, Pătrăşcanu le respinsese planul. Faptul că nu raportase partidului propunerile lor, deferindu-i justiţiei, a fost insă considerat o crimă. Â

Intre timp fusese arestat Belu Zilber, care ii fusese intre 1944 şi 1948 cel mai apropiat colaborator. Cei doi fuseseră colegi in clasa a patra de gimnaziu, iar mai tărziu (1918-1919) s-au reintălnit la sediul Partidului Social Democrat. Prin intermediul lui Belu Zilber, Pătrăşcanu a cunoscut alţi viitori prieteni - Lena Constante şi Hari Brauner. După arestarea lui Zilber (februarie 1948), Pătrăşcanu devine convins că acesta fusese "omul Siguranţei" in anii ’30. In timpul anchetei desfăşurate cu privaţiunile şi constrăngerile tipice, Zilber a oferit numeroase mărturii false despre fostul său prieten. In amintirile sale scrise imediat după Plenara CC din 1968 şi publicate după 1989 sub titlul "Actor in procesul Pătrăşcanu", Zilber oferă justificarea comportamentului său in mediul claustrant al inchisorii. "De multe ori mi-am pus intrebarea ce se va intămpla dacă ceilalţi n-au vorbit. Evident, atunci vor fi spuse şi alte lucruri pe care nu le ştiam, desigur lucruri grave. Prin urmare, Pătrăşcanu a făcut lucruri deosebit de grave. (...) Deci de vreme ce Pătrăşcanu era vinovat, era obligaţia mea morală să apăr sistemul, spunănd adevărul. Din aproape in aproape am ajuns duşmanul lui Pătrăşcanu. Imi spuneam că nimeni nu mă obligase să devin membru de partid. Din respect pentru idei trebuia să fiu sincer."

LA ANCHETĂ. Mărturiile lui Zilber, precum şi informaţiile referitoare la propunerile de a fugi in străinătate venite din partea prietenilor săi l-au compromis definitiv pe Pătrăşcanu. La 28 aprilie 1948 a fost reţinut intr-o vilă din Băneasa şi sub paza "oamenilor de la partid". A fost supus unei anchete de o comisie de partid compusă din Teoharie Georgescu, Iosif Rangheţ şi Alexandru Drăghici. La acea dată, Pătrăşcanu işi manifesta increderea in mersul anchetei. "Am cerut să mi se dea muncă de partid, declara el intr-o scrisoare adresată anchetatorilor, datată 1 mai 1948. Aceeaşi cerere o fac şi acum prin această scrisoare. Partidul şi conducerea lui au puterea să controleze activitatea mea nu după vorbe, ci după fapte. Este singurul lucru pe care il cer." In Rezoluţia Plenarei CC din 10-11 iunie 1948, partidul l-a acuzat pentru prima dată public, numindu-l "duşman al poporului". La 24 august 1948, pe numele lui s-a emis un mandat de arestare, sub acuzaţia de agent al Siguranţei şi al serviciilor secrete britanice. Firul anchetei a "mers" pe aceste capete de acuzare pănă in anul 1950, cănd s-a finalizat prima anchetă. Dar pentru Pătrăşcanu greul de-abia incepea.

Procese politice printre comunişti

Despre procesele politice din Uniunea Sovietică Pătrăşcanu vorbise de multe ori cu apropiaţii săi. Elena Pătrăşcanu a mărturisit in 1951, in timpul anchetei, că soţul ei nu credea in vinovăţia lui Zinoviev, Kamenev şi Buharin. In anii 1948-1949 insă, in ţările satelit ale URSS, procesele comuniştilor s-au inmulţit. Lucreţiu Pătrăşcanu a fost primul arestat dintre toţi liderii comunişti. Au mai fost arestaţi Traicio Kostov in Bulgaria, Laszlo Rajk - ministrul de Interne maghiar, Rudolf Slanski şi Vladimir Clementis in Cehoslovacia şi albanezul Koci Xoxe. Despre soarta celorlalţi anchetaţi din ţările comuniste Pătrăşcanu nu a aflat nimic. Deşi, după declaraţiile anchetatorilor şi procurorilor lui Pătrăşcanu, aceştia fuseseră trimişi in "schimb de experienţă" la procesul Slanski de la Praga.


Vă prezentăm spre lectură
Romulus Cristea, "Piaţa Universităţii 1990", Ploieşti, Ed. Foc-Filocalia, 2007
Editura Foc-Filocalia a lansat in 2007 volumul "Piaţa Universităţii 1990" al autorului Romulus Cristea. Abordănd un subiect delicat al istoriei recente a Romăniei, respectiv evenimentele din Piaţa Universităţii din iunie 1990, precum şi venirea minerilor in Bucureşti, Romulus Cristea - ziarist de formaţie - incearcă să prezinte realitatea istorică pe baza instrumentelor de lucru specifice cercetării istorice. Mărturii ale protestatarilor din 1990, interviuri realizate cu cei care au cercetat penal sau medical abuzurile din piaţă (generalul Dan Voinea, procurorul militar Viorel Siserman şi medicul Camelia Doru), diverse declaraţii ale membrilor societăţii civile, dar şi fotografii din timpul protestului intregesc un tablou al unei perioade tulburi din istoria postdecembristă a Romăniei.

CITIŢI SĂPTĂMĂNA VIITOARE: episodul 175
• STATUL LAIC, DUŞMANUL BISERICII. Conform ideologiei marxist-leniniste, religia era un "opiu al popoarelor", vinovată de a fi ţinut oamenii in ignoranţă şi obscurantism. Regimurile comuniste din Europa de Est s-au declarat atee şi au pornit prigoana impotriva cultelor.
• REŢETA PENTRU ANIHILAREA BISERICII. Din Albania pănă in Polonia, anul 1948 a marcat inceputul confruntării statului cu biserica. Cea mai afectată a fost Biserica Catolică, din cauza legăturii cu Vaticanul, numit "cap al imperialismului".