Temnita - "universitate"

Penitenciarul de la Doftana ar fi ramas probabil o temnita anonima daca nu ar fi "gazduit" crema politicii romanesti de dupa instaurarea regimului comunist.

Inchisoarea lui Dej, Ceausescu si a legionarilor

Penitenciarul de la Doftana ar fi ramas probabil o temnita anonima daca nu ar fi "gazduit" crema politicii romanesti de dupa instaurarea regimului comunist. Acolo a fost organizat chiar un muzeu comemorativ al inchisorii. Ceea ce au ascuns comunistii este faptul ca la Doftana au fost detinuti si unii lideri ai Miscarii Legionare.

Incepand cu 1930, marea criza economica mondiala si-a aratat "coltii" si in Romania. Miscarea Legionara care aparuse in 1927 si-a gasit astfel mijloacele ideale de manifestare. Insa, odata dezvoltata, organizatia a si intrat in conflict cu autoritatile statului datorita radicalismului unor membri. Astfel ca, militantii comunisti au avut parte de alti colegi de detentie, arestati pe criterii ideologice. Legionarii si comunistii nu au interactionat in inchisori deoarece cele doua organizatii se aflau in conflict politic. Nici autoritatile nu i-au asezat in celule apropiate, cel mai probabil pentru a nu se crea conflicte intre ei. Legionarii nu au fost adusi la Doftana decat dupa instalarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea, cand in randul lor au fost facute arestari masive. Pana atunci, comunistii fusesera singurii care au dus "lupta" pentru drepturile detinutilor politici in penitenciarul Doftana.

VREMURI NEGRE. Cu toate ca in 1929 comunistii din inchisori obtinusera recunoasterea statutului de detinuti politici, curand regimul s-a inasprit. Dupa grevele muncitorilor petrolisti de pe Valea Prahovei si ale celor de la Atelierele CFR Grivita Bucuresti din februarie 1933, autoritatile "au schimbat placa". Detinutii n-au mai primit alimente suficiente si li s-a interzis sa gateasca in inchisoare. Mai mult, nu mai puteau circula liberi prin curtea penitenciarului si nici sa comunice facil intre ei, fiind inchisi mai tot timpul zilei in celule. Biblioteca de la Doftana a fost inchisa si orice fel de sedinte de instruire au fost interzise. Accesul cu exteriorul a fost restrictionat, iar obiectele fabricate in incinta atelierelor din inchisoare au devenit greu de comercializat.

Conditiile s-au mai ameliorat in cele din urma, insa in 1935 autoritatile au intrat din nou in garda dupa evadarea lui Constantin Doncea, Gheorghe Vasilichi si Dumitru Petrescu din Penitenciarul Militar Craiova. Detinutii de la Doftana au inaintat diverse proteste catre administratia inchisorii pentru liberalizarea regimului de detentie, insa fara rezultat. La 7 august 1935, circa 100 de comunsti de acolo au intrat in greva. Autoritatile nu au tolerat astfel de manifestari si au aplicat din nou restrictii ca si in 1933. Astfel ca, nu au mai avut dreptul sa iasa din celule pentru plimbari zilnice, sa primeasca pachete de la familii sau de la "Ajutorul Rosu" si nici sa incaseze sume de bani din afara. Autoritatile considerau ca liderii comunistilor ii ademeneau cu bani pe restul tovarasilor pentru a se asocia la greva. De asemenea, a fost din nou suspendata corespondenta, atat cea primita din afara, cat si dreptul de a trimite scrisori.

TEMNITA CU "VIP-URI". In mai 1937, la Doftana au fost mutati toti comunistii importanti care fusesera condamnati in diferite procese. In fruntea lor se aflau conducatorii grevelor de la Atelierele CFR Grivita din 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica. In aceste conditii, relatia comunistilor de la Doftana cu Cominternul s-a intensificat. Moscova s-a interesat de soarta comunistilor de la Doftana, dispunand organizatiei din Romania sa organizeze evadarea lui Gheorghiu-Dej si a lui Chivu Stoica. Planul prevedea ca acestia sa fie citati ca martori la diferitele procese ale comunistilor din tara si acolo sa se organizeze evadarea. Insa, in septembrie 1937, Siguranta a aflat de acest plan, renuntandu-se la idee. Evadarea lui Gheorghiu-Dej fusese deja pregatita, deoarece era citat ca martor intr-un proces la Galati.

CEAUSESCU, "STUDENT". Inchisoarea Doftana a fost prezentata de propaganda de dupa 1948 sub denumirea de "universitatea comunistilor". Tribunalele militare care i-au judecat pe comunisti au dat sentinte destul de aspre. Astfel ca, militantii cei mai importanti ai miscarii aveau de ispasit pedepse de peste zece ani. Sentintele au fost duse pana la capat deoarece nu s-au acordat admistii in cazul lor. In inchisori, comunistii "s-au pus la punct" cu ideologia marxist-leninista. Educatia si-o faceau fie singuri, deoarece aveau acces la carti aduse din afara in unele perioade, fie erau instruiti de intelectuali comunisti care se aflau in detentie. La Doftana exista o biblioteca si o sala comuna in care se intalneau comunistii, tinandu-se lectii despre ideologia de stanga. Din acest motiv, inchisoarea a dobandit renumele de "universitate". Printre beneficiarii acestei "universitati" a fost si Nicolae Ceausescu. Considerat un excelent activist si curier al comunistilor, nu avea insa la sosirea in inchisoare instructie ideologica. La Doftana a cunoscut lucrarile autorilor marxisti. Dupa ce a devenit secretar-general al PCR, a afirmat ca tot acolo a luat si lectii de limba franceza, pe care nu a vorbit-o niciodata in public.

VIN LEGIONARII. In primavara anului 1938, Miscarea Legionara s-a autodizolvat, dar militantii ei au continuat sa activeze clandestin. Conducerea organizatiei a fost arestata si Corneliu Codreanu a fost condamnat la zece ani de munca silnica. Dupa pronuntarea sentintei, la 27 mai 1938, Codreanu a fost adus la Doftana. Spre deosebire de comunisti, el a avut un tratament preferential. Nu s-a plans nici un moment ca mancarea ar fi fost de proasta calitate, putea tine corespondenta cu exteriorul etc. Alaturi de el au fost adusi si alti legionari, mai putin importanti ca seful organizatiei. Legionarii si comunistii nu au stat in aceeasi sectiune a inchisorii Doftana. Detinutii politici ocupau primele trei sectiuni ale inchisorii: A, B si C, comunistii fiind plasati cu preponderenta in celulele din ultima sectiune. Astfel ca, Doftana nu a fost "inchisoarea comunistilor", asa cum a prezentat-o ulterior propaganda, aici fiind adusi cei considerati ca aduceau atingere stabilitatii politice a statului. In restul sectiunilor erau detinuti de drept comun, iar celulele in care stateau acestia aveau conditiile cele mai proaste.

EXECUTANTI AI ORDINELOR COMINTERNULUI. Prin 1939, Cominternul daduse dispozitii ca militantii comunisti aflati in detentie sa faca scandal in inchisori astfel incat sa se auda in afara zidurilor. Asa procedasera comunistii inchisi la Silistra pentru procesul "lotului celor 338" tarani bulgari. In august 1939, comunistii de la Doftana au procedat la fel, strigand lozinci de genul: "cerem banii nostri", "murim de foame", "ajutor", "vrem sa fim lasati liberi sa lucram in ateliere comune". Organizatia partidului din afara se ingrijea cu regularitate de soarta detinutilor. Gheorghiu-Dej era omul de legatura cu Comitetul Central, prin care se trimiteau mesaje catre "Ajutorul Rosu", dar si catre organizatiile legale care trebuia sa lupte pentru drepturile detinutilor politici.

INDICATII

In noiembrie 1965, Nicolae Ceausescu a facut o vizita la Doftana ca proaspat secretar general al PCR. In acel moment, fosta temnita fusese reconstruita si transformata in muzeu. Aflat in delegatie, Ion Gh. Maurer il tot intreba pe Ceausescu despre "universitatea comunista" si despre ce a invatat acolo. Iritat de intrebari, Ceausescu a zis cu voce tare, ca sa auda si ceilalti: "Ar trebui sa i se pregateasca si lui Maurer o celula, ca sa cunoasca si el «binefacerile Doftanei»".

SFARSITUL DOFTANEI

Desi inchisoarea Doftana era o constructie impunatoare, nu era foarte solida din punct de vedere al rezistentei. Fusese construita intre anii 1894 si 1896 din ziduri cu doua laturi paralele alcatuite din blocuri mari de roci calcaroase, intre care fusese pusa umplutura. Deja prin deceniul al treilea al secolului XX, se puteau observa crapaturi in pereti. La 22 octombrie 1940 a avut loc un puternic cutremur de pamant, care a zdruncinat destul de serios inchisoarea. Desi detinutii au cerut sa fie mutati, o comisie care a venit la fata locului a fost de parere ca structura de rezistenta nu fusese grav avariata. Insa in noaptea de 9 spre 10 noiembrie, Romania a fost lovita de un alt cutremur violent, iar zidurile inchisorii Doftana s-au prabusit. Au murit cativa comunisti, cel mai cunoscut fiind Ilie Pintilie, cunoscut activist comunist, participant la grevele ceferistilor din Moldova, in 1933.

MAINE, EPISODUL 60

"Comunist pana la moarte". Majoritatea membrilor PCdR se aflau la sfarsitul anilor ’30 in inchisoare. Aici ei isi continuau o parte din activitatile pe care le desfasurau in libertate. Erau organizati dupa sistemul celulelor si al organizatiilor de partid. Isi insuseau materialele de propaganda bolsevice si incercau sa recruteze noi adepti. Cu ochii spre Moscova. Pentru detinutii comunisti era vitala mentinerea legaturilor de comunicare cu exteriorul. Mai ales cu Cominternul, de unde primeau sarcinile de partid, dar si fondurile.