Teroarea din URSS face ravagii intre ilegalistii romani

"Vrem, nu vrem, trebuie din cand in cand sa punem mana pe bisturiu ca sa ne despartim de unii tovarasi", spunea Stalin in cadrul unei sedinte a Cominternului. Politica "bisturiului" a afectat si activistii comunisti romani. Unii au fost norocosi si au supravietuit. Altii au fost executati de propriii camarazi.

"Marea Teroare" si ilegalistii romani

VICTIMA. David Fabian a fost unul dintre liderii PCdR care au cazut victime epurarilor declansate de Stalin in 1936-1938

Miscarea socialista exista in Romania inca de la finele secolului al XIX-lea. Scopul socialistilor era pe atunci imbunatatirea situatiei muncitorilor. Pentru aceasta, incercau sa organizeze sindicate si sa educe muncitorii in spirit marxist. Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania (PSDMR), numele sub care se organizasera socialistii in epoca, era insa slab. In 1899 a disparut, dupa ce o parte din membrii sai importanti au trecut in randul Partidului Liberal.

ACTIVITATE. Membrii radicali ai PSDMR au continuat sa activeze, chiar si dupa disparitia partidului. Printre acestia si Alexandru (Alecu) Constantinescu. S-a nascut la Bucuresti, in martie 1872, intr-o familie de conditie mai deosebita: tatal avea un atelier de croitorie, iar mama era invatatoare. Copilaria i-a fost marcata de separarea parintilor: tatal a plecat la Paris, sa lucreze acolo, iar mama s-a recasatorit.

Intoarcerea tatalui, in 1879, i-a dat posibilitatea sa urmeze scoala primara si gimnaziul. In perioada uceniciei la un mester tapiter, a intrat in contact cu miscarea socialista.

Dupa dezorganizarea PSDMR (1899), a plecat pentru o perioada de doi ani la Paris. Intors in tara in 1904, va incepe sa organizeze primele sindicate. In 1910 s-a numarat printre membrii fondatori ai Partidului Social-Democrat, noul nume sub care s-au reorganizat socialistii.

Alaturi de el activa un alt personaj celebru: Mihail Gheorghe Bujor. Nascut la Iasi, in 1881, s-a inscris in partid in 1899. A urmat cursurile Facultatii de Drept, Litere, Filozofie si Stiintele naturii din Iasi. In 1910, la congresul de refacere a Partidului Social-Democrat, a fost ales in Comitetul Executiv al Partidului.

RADICALIZAREA. In perioada primului razboi mondial (1914-1918) a avut loc o ruptura in socialismul european. Unele grupari militau impotriva razboiului. Inspirati de evenimentele din Rusia, membrii acestora preconizau izbucnirea unei revolutii mondiale. Printre aceste grupari s-au numarat si socialistii romani.

Ca urmare a opozitiei manifestate fata de intrarea Romaniei in razboi in 1916, partidul socialist a fost scos in afara legii. Unii membri au ramas in Bucurestiul ocupat in toamna lui 1916 de trupele germane. Printre ei si Alexandru Constantinescu. Altii, cum ar fi Mihail Gh. Bujor, au plecat la Moldova, unde trupele romane inca rezistau.

Sfarsitul razboiului, in toamna lui 1918, a fost considerat de socialistii radicali din Romania o oportunitate de a declansa revolutia in tara. M. Gh. Bujor, care fusese arestat de Politia romana in Iasi si eliberat la 1 mai 1917 de un grup de soldati rusi, era in Rusia. Aici, conducea detasamentele romanesti de la Odessa, formate din soldati care imbratisasera ideile bolsevice si care planuiau atacarea si bolsevizarea Romaniei.

In 1919 se intoarce in tara. Este insa arestat in martie 1920 si condamnat la munca silnica pe viata. Eliberat in 1934, a fost din nou arestat, trei ani mai tarziu. A fost eliberat in august 1944, desi pana la moartea sa, survenita in 1964, nu a detinut functii importante in cadrul partidului.

13 Decembrie 1918. Aici, in fata fostei cladiri a Teatrului National, a avut loc demonstratia muncitorilor, reprimata de armata

Tot din Rusia revine in octombrie 1918 si Alecu Constantinescu. Inspirat din ideile bolsevice, a incercat, la 13 decembrie 1918, sa provoace o revolutie si la Bucuresti. Actiunea a esuat si, ca urmare, a fost condamnat la moarte in lipsa. Arestat in iulie 1920, a evadat la 2 decembrie. Implicat in procesul intentat teroristului Max Goldstein, autorul atentatului de la Senat (20 decembrie 1920), a fost, din nou, condamnat la moarte in lipsa.

In 1921 a plecat din tara. Dupa o sedere de doi ani in Rusia, a emigrat la Paris, unde a pierdut contactul cu PCdR. In 1935 a plecat in URSS, de unde, dupa doi ani, s-a reintors in Romania (ianuarie 1937). Intre timp, acuzatiile impotriva sa se prescrisesera. Dupa 23 august 1944 nu a mai jucat un rol important in cadrul partidului. A murit la 28 martie 1949.

OAMENI NOI. La finele primului razboi mondial se fac remarcati alti socialisti romani. Ei au fost de fapt cei care au creat Partidul Comunist din Romania, in mai 1918. Printre acestia, si David Fabian (Finchelstein). Nascut la Husi, in 1895, el a facut parte din conducatorii PCdR in perioada interbelica. Dupa terminarea Scolii Comerciale Superioare de Baieti din Iasi a lucrat la Campina, unde a intrat in contact cu socialistii radicali din Bucuresti. A venit de altfel in Capitala in vara lui 1918, ca redactor la ziarul Socialismul.

In cadrul celui de-al doilea congres al PCdR (Ploiesti 1922), este ales membru al Comitetului Central si responsabil cu presa. In 1924, in contextul scoaterii PCdR in afara legii, a facut parte din "directoriu", organism ilegal ce trebuia sa conduca activitatea partidului. In aceasta calitate, participa la cel de-al III-lea congres al PCdR (Viena, august 1924). In toamna lui 1925 a plecat in strainatate, unde, vreme de trei ani, a facut parte din conducerea PCdR. La congresul al IV-lea al partidului (Harkov, iunie 1928) este indepartat din functiile de conducere, fiind acuzat de lupta fractionista. Dupa o perioada in care nu a mai indeplinit functii de conducere, a fost executat in decembrie 1937.

PUNCTE DE VEDERE

Evenimentele de la 13 decembrie 1918 au fost foarte grave. Un miting de protest al muncitorilor mobilizati de Partidul Socialist a degenerat in ciocniri cu Armata, care a deschis focul. Punctele de vedere asupra a ceea ce s-a intamplat difera, dupa cum reiese din documentele de mai jos: Manifest al Partidului Socialist din 14 decembrie 1918: "Muncitori! O crima nemaipomenita a savarsit stapanirea impotriva muncitorimii bucurestene. Strazile Bucurestiului au fost stropite cu sange muncitoresc si acoperite cu cadavrele tovarasilor nostri. Doi ani de razboi si mizerie ne-au adus pe noi, poporul muncitor, la disperare (...). Si ieri, pe cand muncitorii manifestau, au fost intampinati de Armata echipata de razboi, cu preotul in frunte. Ieri, in strada, Armata si Politia au tras cu mitralierele in muncitori. Sunt zeci de morti si raniti" Comunicat de presa oficial: "De catva timp, o organizare bolsevica (...) cauta sa provoace rascoale, atatand muncitorimea. Ieri dupa-amiaza, grupuri conduse de aceste elemente au incercat sa provoace o grava agitatiune. Impiedicati de Armata sa treaca pe strada Campineanu, ei au tras asupra trupei fara nici o provocare, ranind grav mai multi soldati. In legitima aparare, trupa a trebuit sa faca uz de arme si sa restabileasca ordinea. Sunt sase morti si 15 raniti."

VA RECOMANDAM SPRE LECTURA

Scurtu Ioan, Gheorghe Buzatu, Istoria Romanilor in secolul XX (1918-1940) Editura Paideia, Bucuresti 1999, 685 pagini La sfarsitul anilor ’90, Editura Paideia a initiat un program de publicare a unor lucrari fundamentale privind istoria si cultura nationala. In acest program se inscrie si ciclul "Istoria Romanilor in secolul XX", care va cuprinde trei volume. Cartea pe care v-o recomandam este prima din aceasta serie. Intre paginile ei veti descoperi capitole despre viata politica, sociala, culturala din Romania in perioada cuprinsa intre 1918 si 1948. De-a lungul celor aproape 700 de pagini, autorii prezinta cu lux de amanunte evolutia Romaniei de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 pana la instaurarea regimului comunist in 1948. Perspectiva dominanta in cuprinsul cartii este cea a istoriei politice, completata de o serie de capitole care surprind realitati sociale ale perioadei. Cartea supune atentiei cititorilor o serie de probleme ale epocii contemporane si incearca reanalizarea acestora in spiritul timpului prezent. Subiectele abordate nu reprezinta o noutate absoluta. Ele au fost studiate de istorici si inainte de 1989. Demersul de fata devine interesant si inedit atat prin modalitatea de abordare a temelor istorice, cat si prin valorificarea in cuprinsul cartii a unor noi surse istorice, in special de natura documentara.

SAPTAMANA VIITOARE: EPISODUL 35

"Romania Mare" - structuri si dificultati sociale. O tara preponderent agrara, dar cu cea mai scazuta productie la hectar din Europa, cu o populatie numeroasa, dar in mare parte analfabeta, Romania Mare incearca sa faca fata modernizarii. Dilemele industrializarii interbelice romanesti. Atunci cand in Romania mijeau zorii industrializarii, tarile occidentale din Europa trecusera deja de a doua revolutie industriala. Pretul platit de romani pentru industrializare pe un teren deloc pregatit a fost unul imens.