Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liviu Ioan Stoiciu ● Ştefan J. Fay ● C. Trandafir
Reapare la biroul meu, la Biblioteca Judeţeană, Laurenţiu Barbu cu noi versuri de-ale lui - deşi nu am chef de gargară, aflu cu forţa că Georgeta Carcadia (şefa Culturii Judeţene, nomenclaturistă a PCR Vrancea, ştiţi) i-a atras a nu ştiu câta oară atenţia să nu mai treacă pe la mine! Că, de câte ori îl vede, ea îi atrage atenţia că eu sunt periculos... Începe să mă enerveze "băiatul ăsta": de ce naiba mai treci pe la mine? - îl reped încruntat. Vezi doar că am turnători în jurul meu; până şi colegii de serviciu făcându-şi datoria în acest sens, din păcate, fără nici o ruşine... Îl trimit pe Laurenţiu să caute un loc unde să bem o cafea "în oraş": eventual, îi spun, la "Ceasul Rău" (un ceas electronic din plin centru, mai tot timpul defect, unde era o cafenea). Nu, îmi răspunde, nu e în tot Focşaniul nici un loc de cafea! A dispărut până şi amărâta asta de cafea amestec...
Trec în pauza de masă pe la "barul" din subsolul Casei Sindicatelor, unde vine "lume intelectuală pestriţă"; acum am chef să aud bârfă. Aflu că la meciul de fotbal al rapidiştilor cu Steaua Bucureşti s-a scandat "Sus Rapidul-Jos Partidul!", făcându-se cică arestări masive... Nu-mi vine să cred! Înţeleg bine acum că Steaua joacă prost când te aştepţi mai puţin, tribuna urând-o pentru sprijinul ceauşist... Spun şi eu acum, când îmi vine rândul, aici, un banc prost, politic: "În anul 2050, reînviind, românul aude tot «Ceauşescu reales!» şi spune în barbă «normal». Anormal, fiindcă el, românul, va fi în stare să reînvie atunci.
Îmi fac un semn pe degetul inelar cu pixul, să nu uit să iau de acasă sticle goale să cumpăr untdelemn pe cartelă, 500 ml de persoană pe lună, demult dispărut, am văzut cozi când am venit încoace...
Îmi scrie poetul Alexandru Muşina, din Braşov, că e grav faptul că acceptăm "nesfârşitele «tăieturi» efectuate de tot soiul de mediocrităţi seniloide şi meschine" pe cărţile noastre şi că "diluarea solidarităţii" între scriitori şi acceptarea "regulilor jocului literar" în vremuri totalitariste e o nenorocire. "În plus - mai spune poetul braşovean, unul din liderii generaţiei '80 -, ca autori mi se pare că le cam «orbecăim», orbecăim în toate cele ce le întreprindem în particular sau în colectiv." Are perfectă dreptate - şi, dacă are, ce?
Pun abonamentele sosite azi la colecţii la Biblioteca Judeţeană, după ce citesc din ele până ameţesc: trag o fugă şi cumpăr Scînteia pentru un editorial nesemnat, cu titlul "Sub semnul întăririi colaborării în construcţia socialistă, în lupta pentru pace şi dezarmare, a hotărârii de a respinge cu fermitate orice tentative destabilizatoare, de amestec în treburile externe (sic!)", în care se face caz, cu năduf, de "preşedintele Bush, cu privire la actualul său turneu în unele state europene, între care şi două ţări socialiste", subliniindu-se că "Bush fundamentează o strategie a diferenţierii" şi că "se dau sfaturi şi calificative de «bună purtare», se fac recomandări unor ţări socialiste - între care şi România - să renunţe la principiile fundamnetale ale socialismului, să se angajeze pe calea unor aşa-zise «reforme», vizând restabilirea proprietăţii particulare"... E un material instructiv, mă abţin să mai transcriu aici, am ziarul la dispoziţie acasă - deşi, dacă mă gândesc bine, pe moment nu prea foloseşte la nimic o declaraţie fără acoperire în practică, fie ea declaraţie făcută şi de "preşedintele Bush".
Liviu Ioan Stoiciu, Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat de Contrajurnal, Piteşti, Paralela 45, 2002, p. 53-55
Abia la 10 noaptea, după ce am spălat vasele şi m-am dus să-i sărut mâna de noapte bună, ca în fiecare seară, m-am putut retrage la mine să scriu. La 12 noaptea m-a chemat. Nelinişte şi duioşie. Se linişteşte dacă stau cu dânsa şi-i ţin mâna într-a mea până adoarme. (...)
Ştefan J. Fay, Caietele unui fiu risipitor. Fragmente de jurnal, Bucureşti, Humanitas, 1994, p. 283
Stăm acasă. Ore nu se ţin, fiindcă este examenul la fizică, treapta a doua. Mă declar dispărut, de negăsit, spre nemulţumirea fără margini a tovarăşilor, în frunte cu Woody. Umblăm, Ghiţă, Gherasân, Gaby, în dorul lelii pe toate coclaurile, pe la diverse unităţi socialiste, chiar şi la librărie, în special la "Mon Jardin", unde e muzică şi... vin. Suntem oameni liberi, nu-i aşa? Între altele, unul îşi permite: "Un român mai bine informat îi şopteşte altuia mai ageamiu: «Ai auzit că nu mai avem datorii esterne?». Ageamiul: «Vai de mine şi de noi, nici de astea nu mai avem?!»". Parcă am mai auzit "bancul" acesta, parcă l-am şi notat, că n-am ţinere de minte. Încă unu: "Eroul, când era mic, nu avea cuburi, fiind ei săraci şi umblând el haihui pe drumuri. Acum se răzbună: face peste tot cuburi sub formă de locuinţe din beton". Nu-i grozav, e trist şi diversionist! Zicătorul râde avan, noi ne uităm a mirare...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie
