Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sanda Stolojan ● Victor Felea ● Marian Ştefan ● Ştefan J. Fay● C. Trandafir ● Livius Ciocârlie
Doina Cornea i-a adresat lui Ceauşescu încă o Scrisoare deschisă, un rechizitoriu sever, în care declară că apreciază şi susţine pe semnatarii ultimelor "apeluri". Unde găseşte atâta curaj şi clarviziune? În credinţa ei, fără îndoială. Este gata de orice sacrificiu, nu-i este frică de nimic.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 295
Lidia, într-o stare sufletească "neagră". Ea face parte dintre cei ce nu se pot resemna prea uşor. Faptul că revoltele sale nu ajung să se exteriorizeze în mod public o duce la exasperare şi în cele din urmă la depresie. Şi numai pentru că se gândeşte la noi (la familie), nu iese în arenă să îşi proclame nemulţu-
mirile.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 724
Crăiţa vine pe la mine şi mă simt bine cu ea. Am făcut diverse cumpărături şi la plecare îi dau tot
ce-am cumpărat ei, îndeosebi alimente şi cafea. Se bucură şi mă bucur şi eu. Vremurile sunt grele şi ne descurcăm tot mai greu... Cu prilejul unei plenare a CC al PCR, Ceauşescu anunţă că România
şi-a plătit până la sfârşitul lunii martie 1989 întreaga datorie externă. Din 1975 până în martie 1989 România a plătit circa 21 de miliarde de dolari, numai dobânda reprezentând peste 7 miliarde de dolari. Să vedem ce se va întâmpla de-acum încolo...
Marian Ştefan , Trăite, văzute, auzite (1967-1989), Bucureşti, Editura Oscar Print, 2004, p. 189-190
Lucrurile se complică cu Voica, cu o zgaibă la gleznă: o mică rană ce nu se închide.
Ştefan J. Fay , Caietele unui fiu risipitor. Fragmente de jurnal, Bucureşti, Humanitas, 1994, p. 281
Diana pleacă la Bucureşti la Vio şi la o prietenă de-a ei, unde se relaxează în tot acest sfârşit de săptămână. Ce m-aş duce şi eu, dar nu pentru destindere, ci pentru a vedea ce se mai întâmplă cu cartea mea despre Creangă de la editură şi să adun ceva despre "mit" la Eminescu, doar pentru un eseu. Am mai spus, poetul mă inhibă, deşi admiraţia ar putea să fie de bun augur, bine stăpânită de spiritul critic... Vine Mihaela să stabilim reperele pentru lucrarea ei despre proza lui Eminescu. Plouă. Numai bine de reconfortare. Văd filmul "François Villon", cu Florent Pagny şi Cécile Magnet. Aventuros, intensităţi de "policier politic", poezie şi asperităţi de ev mediu începător. Lui Iosifescu
nu-i place... Luptele din jurul oraşului Djalalabad continuă. Analiza unei cărţi despre noi şi "Iel", apărută la Paris şi semnată de două doamne, Durandain şi Tomescu (dacă am înţeles bine). E tare. Lech Walesa nu acceptă să candideze pentru un post înalt în conducere. Aplauze, urale nestăpânite. Plouă. Doina Cornea mai scrie o scrisoare de protest, bună de pus în ramă. La emisiunea literară, despre Matei Vişiniec, Andrei Pleşu, Ion Negoiţescu. Mai avem şi noi scriitori despre care auzim ceea ce nu auzim pe aici. La televiziunea română, Geniul în rol de primadonă. E ceva de vis. Adorm greu, dar adorm că mă ajută ploaia...
C. Trandafir , Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
Tot mai aproape de idealul meu absolut. În afară de ce le priveşte pe fete, nu mai vreau, nu-mi mai pasă, nu mai sunt în stare de nimic. Începând cu casa în care trăim, sau nu, începând cu propriile noastre oase, totul se ruinează şi nu reacţionăm. M-am resemnat să nu mai scriu articole pentru Orizont. Erau bune, mai făceam câte o sută, două de lei, dar nu pot să le scriu. Cred că am să renunţ şi la curs, deşi m-am obligat singur, din scrupule prosteşti, să-l redactez. Rămân şi aşa destule obligaţii de neevitat. Încă mai citesc, încă-mi mai vin idei. Nu le mai notez.
Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 39
