15 aprilie 1989

Monica Lovinescu ● Marian Ştefan ● Radu Ciobanu ● C. Trandafir ● Livius Ciocârlie

Apare, în Le Monde, apelul Doinei Cornea.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 160


Pe la 10:00, o scurtă şedinţă în care Popişteanu face diverse comunicări. În redacţie se face puţină ordine, se mai aruncă din cărţile, revistele şi ziarele strânse de-a lungul anilor şi care au ajuns să ne sufoce; nu se opreşte decât ce este absolut util.
Marian Ştefan, "Trăite, văzute, auzite "(1967-1989), Bucureşti, Editura Oscar Print, 2004, p. 190


Vineri, vizita lui Anghel D. al cărui roman recent apărut îl prezint la IPSRUM. Prilej de a mă lega încă o dată, solemn, să nu mai particip la asemenea "acţiuni" câte zile oi avea: o sală împuţită de şedinţe şi un pu­blic rudimentar de vreo treizeci de oameni blazaţi, obosiţi, flămânzi, murdari. Până la plecarea trenului apoi, la noi.
Radu Ciobanu, Ţărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Deva, Emia, 2004, p. 176

A plouat mai toată noaptea. Pe la 4 se opreşte. Am dormit pe fragmente, pauze lungi, vise nici într-un caz pa­ra­disiace. Pe mama o visez de două ori. O dată o strig disperat, nu ştiu cine m-a speriat şi o chem în ajutor. Mă trezesc îngrozit. Adorm după o oră în ţârâitul ploii. O visez iar, cu o jachetă neagră, aşa cum era cea cu care a fost înmormântată, dar cu o fustă mai deschisă. E subţire, frumoasă. Mi-e dragă, să mă topesc. Şi eu îi sunt drag.
Vrea să mă sărute. "Nu-i voie, aşa se spune, că morţii să nu sărute pe cei vii. Lasă, mamă, că ne vedem mai des în vis, ca acum". Îmi spun în sine-mi: "Căci eu doar visez acum". Ea se opreşte, e de acord cu ce spun, îmi face semn cu delicateţe şi se retrage. "La revedere, mamă!" - şi mă trezesc. Încep să plâng ca un copil. La înmormântare n-am plâns. Tare mi-e dor de ea! Şi când scriu acum, mă podideşte un plâns în hohot. E posibil ca ea să nu mai fie niciodată?.. A început iar să plouă. Iar umblă Iosifescu pe acoperiş, cu amicii lui, ca hotentoţii, să aranjeze antenele pentru televiziunea bul­gărească şi "video". Nu prea sunt în toane bune, cu toate că e vacanţă.
Dl. Dimisianu ţine de trei luni un articol despre care spune că este excelent. Chirilă nu publică pe "Creangă", solicitat de ei. Oprişan nu a primit plicul cu documentele expediate. Primesc, totuşi, de la Crihană "Perpessicius interpretat de..."  Vae victis! Ies şi umblu prin ploaie vreo oră. Fetele n-au venit. Teleenciclopedia, cea mai frumoasă emisiune. Cântece patriotice şi un film coreean; "Legenda lui Ou Bali" - râsul lumii. Stop. Şi fetele tot nu au venit. Şi, mă rog, de ce-ar veni, de ce n-ar sta şi mâine la Bucureşti?
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra


Momentul când Ţugurlan, bucuros de recoltă, are deodată sentimentul gra­tuităţii, uită de griji şi vorbeşte jucăuş cu Moromete, e precedat de toropeală: "...toropit de bucuria aceasta bună şi răcoritoare, pe care n-o cunoscuse îndeajuns în viaţa lui". Şi: "Avea o stare ciudată, parcă îi era lene. Îşi aduse aminte că Dumitru lui Nae, când râdea acolo sub salcâmul lui Moro­mete, avea lenea aceea în râs, he, he, o moliciune ca şi când ai pluti peste nişte valuri calde."
Starea de gratuitate, necesară creaţiei, îşi are deci originea - cel puţin în varianta ei românească - în somnolenţă. Îmi amintesc că în articolul pe care l-am scris pentru volumul comemorativ tocmai despre starea de creaţie era vorba, în legătură cu Cioroşbulingă (parcă aşa era porecla lui Nicolae Moromete copil), tot de o lene ca asta. Caut articolul în casă, nu-l găsesc.
După trei săptămâni de necazuri cu inima, m-am dus la Radu să aflu cum stau. Se pare că am ceva, nu foarte grav, bloc de ramură, extrasistole, nu ştiu ce. Mi-a cerut, între altele, să nu mai fumez şi să nu beau cafea. Am hotărât să nu-l ascult. Atât cât trebuie să le ajut pe fete, sper să mai trăiesc.
Deocamdată, în pană de lucru. Citesc şi copiez fragmente, altceva nu fac. Oricum, la cursul pe care-l începusem am renunţat, fie ce-o fi.
Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 39-40