Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Monica Lovinescu ● Alexandru Tatos ● Florenţa Albu ● Mircea Zaciu
Titluri mari în presă: Ceauşescu a ridicat un zid de sârmă ghimpată la graniţa cu Ungaria? Când deplâng - şi deplâng - represiunea din China, n-o fac doar pentru bieţii tineri - studenţi şi muncitori - executaţi în plină campanie de delaţiune, dar şi pentru sprijinul "ideologic" adus paranoiei lui Ceauşescu, care dispune astfel de un posibil exemplu, chinez, de care s-a mai servit o dată ("Tezele din
iulie '71"). Cum sancţiunile occidentale nu vor fi, probabil, suficiente - în ciuda indignării generale -, Ceauşescu poate măsura şi lipsa de determinare a democraţiilor din Apus. E drept însă că, pe de o parte, România n-are, pe eşichierul comercial şi politic, poziţia Chinei, suscitând deci mai puţine demisii, iar pe de alta că Occidentul ne-a obişnuit pe toţi cu laşităţile guvernanţilor săi.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 186
Probleme de tot felul. Mai întâi cu filmul. Gologan mi-a făcut surpriza şi m-a anunţat că nu poate face filmul, pentru că s-a încurcat cu Marcus. Mai complicat e faptul că în joc este şi Vivi. Am avut ieri o discuţie cu Pivniceru, pentru o nouă echipă. Am repus pe tapet numele lui Luci Maghiar, dar nu ştiu dacă poate scăpa de la Malvina. Ar mai fi
Chivici, pe care-l ştiu ca şef de producţie la Aurian, dar mi se pare cam rigid. Dacă n-am altă soluţie, am să încerc. Vivi a avut o poziţie foarte frumoasă şi a cerut să iasă de la Marcus. Să vedem dacă se va putea. Altfel, lucrurile se încurcă... Cert este că aş fi vrut să plec şi eu câteva zile la mare, dar văd că nu se poate. Mi-ar fi prins foarte bine. Mai sunt probleme şi cu premiera "Secretul armei... secrete!". A fost fixată la 3 iulie la "Luceafărul". În urma unor demersuri, s-a pus din nou pe tapet "Scala". Să vedem dacă mult stimatul tov. Dulea va fi de acord. În orice caz, vom face o avanpremieră - de fapt, adevărata premieră - la noi, la "Studio".
Cu bursa n-am făcut nimic. Les High, directorul Bibliotecii Americane, a plecat definitiv. Să vedem dacă se iveşte şi altă posibilitate.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 534-535
La Călăraşi ne aşteaptă altă jale: tanti Vica a paralizat. E un schelet lucid, un firicel de voce care abia se mai face înţeles; ochii, de o tristeţe adâncă, febrilă. Vrea să ne spună, să spună - şi numai degeţelul mâinii tefere ne cheamă, arată: un deget în care s-au concentrat luciditatea, memoria, spaima - un degeţel care gândeşte şi vorbeşte încă. Stau la căpătâiul dânsei şi-i mângâi oscioarele, tâmplele scobite, şi-i pieptăn părul tăiat, de când zace; şi-mi amintesc cum o pieptănam pe mama. Mă aplec spre dânsa şi-i aud suspinul, durerea; ştie că vom pleca şi va rămâne iar singură, în grija vecinei, căreia i-a lăsat totul, prin testament, şi care o bruftuluieşte, nu mai are răbdare, să scape odată de corvoadă (şi nici o lună nu este!). Dacă nu i-ar fi frică de Dumnezeu, ar omorî-o. Dar oricum, o omoară, ameninţând-o, chinuind-o.
Mergem printr-un oraş-ghetou: e atât de hidos noul Călăraşi, mai ales partea dinspre Combinatul Siderurgic, fostul cartier Mircea-Vodă; Şi a fost odată un oraş frumos, la Borcea, bine gospodărit, mirosind, vara, a caise şi a regina-nopţii, a grădini udate... mergem la două farmacii, să ne rugăm, să implorăm să ne vândă nişte diazepam pentru tanti Vica, să se poată odihni măcar noaptea. Nu vor să ne vândă aşa ceva (nişte farmaciste care ar putea da hapuri în pavilioane psihiatrice, farmaciste-gardieni pentru chinul oamenilor sau pentru moartea câinilor; devenind, deodată, vigilente - legea care le interzice vânzarea unor medicamente fără reţetă -, dar la Bucureşti se dă un asemenea medicament şi fără reţetă - s-o fi dând, dar aici au fost multe cazuri de sinucidere sau încercări de... cu asemenea medicamente!). Deci, asta e cauza: dorinţa de sinucidere a tot mai mulţi cetăţeni - dar pot opri ei aceste tentative de evadare, de fugă de sub pază, au ei dreptul să interzică sinuciderea, disperarea ajunsă la limită?...
Florenţa Albu, Zidul martor (Pagini de jurnal) 1970-1990, Bucureşti, Cartea Românească, 1994, p. 416
Nici o veste de la "unguroaică", dar două zile trecând fără alarmă, sper să fi trecut cu bine. Absentând, va trebui să aştept confirmarea până mă întorc la Cluj - Vorbit cu R. Va veni aici. Un nou început?
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 451
Citește pe Antena3.ro
