23 aprilie 1989

● Monica Lovinescu ● Doina Jela ● C. Trandafir

Telefon de peste un ceas cu Veronique Soule. Vrea să-i dau un interviu pentru un mare articol asupra "trezirii" - expresie a ei - scriitorilor români. Îşi propune să-l întâlnească şi pe Marin Sorescu (a fost publicată traducerea din La lilieci, şi Veronique Soule îşi închipuie că va afla acolo o descriere-protest a sistematizării). Îi explic cât pot că nu este deloc vorba de aşa ceva. Să nu se aştepte din partea lui S. la un interviu disident, de tipul celui al lui Dinescu. Pare nu numai a înţelege, dar şi a admite că există camuflaje ale curajului, de luat şi ele în seamă. Presupun că astfel M.S. nu va avea de făcut faţă unor întrebări prea explozive pentru el.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 166


Expresie de newspeak: comerţ condiţionat. Aceasta înseamnă obli­gaţia de a cumpăra, să zicem, un borcan de spanac, sau de to­cană de legume, dacă vrei unul de gem.
Sau invers. Se practică şi la cărţi şi nimeni, dar nimeni, după ce s-a inventat expresia, nu mai crâcneşte. Dacă un lucru are nume, înseamnă că existenţa lui este justificată, uriaşă găselniţă. Râsul lumii este că, dacă totuşi crâcneşti, ţi se desface pachetul şi ţi se dă doar cartea pe care-o doreşti. Altă expresie de newspeak: convertire a punctajului în notă. Adică o teză a primit 1,5 puncte. Numai 0,5 peste cel din oficiu, ceea ce e foarte puţin. El este, de fapt, echivalent cu 4, care nu e punctaj, ci notă, şi, ca cifră, e mai mare. Astfel că, dacă vrei ca lucrarea să nu pară atât de proastă, converteşti punctajul în notă, 1 devine egal cu 4 şi şefului tău nu-i mai plesnesc arterele la vederea atâtor note de 1.
Doina Jela, Telejurnalul de noapte, Bucureşti, Editura Vremea, 2005, p. 383


Floriile şi Sf. Ghiţă. Vreme ploioasă, închisă. Citesc multe reviste literare, radioul e la dumnealor, ascultă muzică, nu mai pot afla politicale. Totuşi, un moment poe­tic se cuvine în această Sfântă zi de duminică. Nu de alta, dar sunt şi doi barzi cumularzi: "N-am fi simţit ce-nseamnă ade­văratul nume / Al fericitei patrii visată de Bălcescu / De n-ar fi fost să-şi poarte lumina peste lume / Dinspre fiinţa noastră un astru - Ceauşescu (Hiperionule! - n.m.) / N-am fi simţit în inimi un dor etern ca para, / Nici cât de nalt ni-i zborul sub cerul nemuririi / De n-ar fi fost bărbatul (un moş paranoic! -  n.m.) care conduce ţara / Luceafăr (vacs Eminescu! - n.m.) fără seamăn al muncii şi-al iubirii" (G. Ţărnea). Şi genialul V. Tulbure: "Cântec, prinde grai / şi răsună iar, / aripi să ne dai / în străbuna ţară. / Sub acest drapel / al Unirii sfinte / să-l slăvim pe cel / ce ni-i Preşedinte". Atât. Restul, acelaşi neant. Au început să umble câinii cu colaci în coadă de când Eroul "ne-a plătit" datoriile făcute de el şi cheltuite de ei pe apa sâmbetei. Adică se găseşte spanac amar sau marole de dat la iepuri sau la alte animale domestice. Pentru fete nu prea avem mâncare cum se cuvine. Mergem la fina Flori, ei sunt mai înstăriţi, e ziua ei, gustări, sarmale, ţuică, vin, cafea, ţigări. Şi, oameni de soi: Dan cu "logodnica", Dragoş cu două "gagici" cam balabuste, Sia. Vio e foarte frumoasă, nu degeaba a robotit la maşina de cusut. şi Diana e bine împo­poţonată... Acasă. Plouă. E bine. Un film, comedie muzicală. El, principa­lul din film, este inventator de "benzinovehicol". Va concura şi cu alte vehicule de pe vremea străbunicilor. Şi va câştiga cursa şi mâna ei. Junele Diana şi Vio trag de timp cu... televi­ziunea bulgărească...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra