Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Monica Lovinescu ● C. Trandafir ● Livius Ciocârlie
Veşti de la Bucureşti: nici nu se confirmă, nici nu se infirmă internarea lui Deşliu.
Ana Blandiana a fost anunţată că volumul ei din "Biblioteca pentru toţi" a fost deblocat. Memoriul poetei a sosit la "Europa Liberă". Nu pentru difuzat, ci de păstrat.
Sună de mai multe ori Hăulică: a aflat de la Doinaş că semnatarii Scrisorii pentru Dinescu sunt pedepsiţi, li se retrag articolele de peste tot. În afară de Geo Bogza, care pierde marea ocazie de a redeveni ceea ce fusese în timpul războiului printr-un gest foarte simplu: refuzând să mai publice în România literară (de rubrica lui nu s-au atins), în semn de minimă solidaritate cu cosemnatarii.
Îi dictez la telefon lui Véronique Soulé, traducând-o, "Scrisoarea celor şapte". E încântată de convorbirea cu Sorescu şi vrea să-l vadă şi pe Hăulică. Virgil s-a întâlnit şi el, în oraş, cu Sorescu: ne-a adus piesa lui inedită "vărul Shakespeare". Se fereşte de orice "gest" în România, să nu fie silit să... emigreze. Îi găseşte sinucigaşi pe cei şapte!
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p.166-167
Suspect, centenarul morţii lui Eminescu stârneşte o mare campanie. Să fie vorba de o pornire, cu voie de sus, pentru a arăta că ne foarte preţuim marile valori? De pe acum s-a stârnit şi un vânt de primăvară cu Festivalul "Lucian Blaga", care va avea loc tocmai în perioada 12-14 mai. Aha, devine mai clar: "Festivalul va fi dedicat omagierii a 45 de ani de la măreţul August eliberator, întâmpinării celui de al XIV Congres al PCR şi Centenarului Eminescu". N-am înţeles. Aha, e cu creaţii şi se anunţă mai dinainte... Ne întâlnim (Gherasân, Papaşa, Carmen) la Ghiţă.
Îl sărbătorim pe sfântul care a fost duminică, azi, de ziua metodică a dascălilor de română. Dar sfântul, tot de română, e la şcoala lui, de serviciu "pe şcoală" toată ziua. Bărbaţii pleacă la "Lac". Aici sunt Onea şi Văleanu. Onea mă ia la Muzeu să-mi arate reviste din Basarabia. El are relaţii acolo şi, într-adevăr, multe publicaţii de la Chişinău. Le prezintă îndelung, cu o moliciune de adevărat muzeograf ce este... Vio a amânat plecarea la Bucureşti pentru mâine seară, ceea ce mă bucură, să mai stea acasă, să se mai odihnească. La televizor, teatru execrabil: "Vedere de pe pod" sau cam aşa, ceva cu Dorel Vişan. Nu mai recunosc pe altcineva. O liceană urâtă, ponderoasă, şi un seralist imbecil. Lozinci cu omul nou, de-ţi vine să dai cu urda-n Turda. Noroc de televiziunea bulgară. Pentru fete, că eu am alte treburi...
C. Trandafir, Jurnal în curs de publicare la Editura Libra
Mă întreb de ce nu e bun volumul de la Mugur şi de ce mă plictiseşte să-l recitesc. Cred că, de fapt, m-am plictisit chiar scriindu-l, dar într-un mod neobişnuit, m-am plictisit cu multă hărnicie. În fond, cum o spune şi Berdiaev, cine e atras de nimicul primordial nu poate să aibă spirit creator.
Am început Istoria lui Nicolae cu ideea greşită că ar fi trebuit să se ocupe de spiritualitatea literaturii, nu numai de literatură ca atare. De fapt, când literatura - în limba română - a început, spiritualitate nu mai exista.
Eram o ţară ocupată, cu un popor copleşit şi o boierime umblând după scaune, la fel ca acum. Numai foarte puţinii care învăţau în alte părţi se puteau forma. În afară de câteva gânduri cronicăreşti şi religioase în Moldova, până spre '48 în Principate mai nimic. Nicolae are dreptate să nu ne europenizeze cu orice preţ. În schimb, e de neînchipuit cum după unire şi independenţă s-a putut face, în câteva decenii, atât de mult. Dar poate că Nicolae ar fi trebuit să scrie despre ce, după 1500, s-a pierdut.
(Mă gândesc acum că s-ar putea scrie o istorie a problemelor fundamentale ale literaturii române.
Ar apărea câteva cupluri: arhaic-istoric, oriental-occidental, influenţă franceză-influenţă germană, forme canonice-forme libere, spirit creator-spirit critic etc. S-ar vedea că reuşitele majore au fost rezultatul unui brasaj multiplu, al unui amestec echilibrat. Afirmaţie de verificat.)
Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 45-46
