Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Gheorghe Leahu ● Victor Felea
Ne-am trezit subit, în ziarele de luni 19 iunie, cu mitinguri ţinute în toată ţara pentru a protesta "cu indignare" în faţa provocării fasciste, anticomuniste, antiromâneşti ale ungurilor, ale Ungariei, cu prilejul reînhumării fostului secretar al partidului, Imre Nagy, executat în urma "contrarevoluţiei" din Ungaria din 1956. La mari întreprinderi din Capitală, în judeţele limitrofe graniţei cu Ungaria, în Cluj, Satu Mare etc.
Au fost convocaţi duminică 18 iunie 1989 mii de oameni care nici n-au auzit, probabil, cine a fost în Ungaria şi au trebuit să accepte trimiterea unor telegrame de protest şi indignare comandate de sus pe tema dată. În realitate, se pare că n-a fost decât o înmormântare (de data aceasta cu toate onorurile) a unei personalităţi ungare şi a altor trei sau patru foşti lideri ai partidului, la care au participat cca 300.000 de cetăţeni care n-au manifestat în nici un fel împotriva României.
Cert e că s-a bătut 2-3 zile toba indignării, ca apoi totul să se stingă. Peste două săptămâni, conducerile tuturor partidelor comuniste frăţeşti vor fi oaspeţi ai României. Gafa s-a comis, relaţiile cu Ungaria, deja precare, din cauza politicii lui, au mai fost încă o dată subţiate deliberat dintr-o iniţiativă unică, specializată în gafe diplomatice.
Toate ziarele sunt pline de telegrame ale comunelor, ale CAP-urilor, ale judeţelor în care se anunţă realizarea unor recolte record de orz: 8.000-8.500 kg orz/ha, la Institutul de Cercetări pentru Cereale Fundulea 9.800 kg/ha, iar recordul recordurilor, cea mai mare producţie atinsă vreodată la orz în România din toate timpurile, ghiciţi unde s-a realizat? La Scorniceşti, 11.500 kg/ha, cu 1.700 kg/ha mai mult decât toţi savanţii şi cercetătorii de la Fundulea!!!
Nu există în presa mapamondului din toate timpurile ca zile întregi marile cotidiene, presa, radioul, tv să acorde spaţii atât de vaste acestui eveniment ce trece neobservat în toate ţările lumii adică... strângerea firească, anuală, normală, a recoltei.
La 23 iunie s-au sărbătorit 40 de ani de la înfiinţarea organizaţiilor de pionieri. Mare miting la Stadionul "23 august", mii de copii care timp de două săptămâni au întrerupt şcoala pentru repetiţii. De la un capăt la altul, tot colosalul spectacol n-a fost decât o adulaţie uriaşă şi o osana ridicată lui şi ei. Nimic distractiv, nimic la scara copilăriei, nimic gingaş şi pur, ci numai ovaţii. Copii de 3-4 ani puşi să spună lozinci revoluţionare, mii de copii făcând şi refăcând caleidoscopic mişcări de gimnastică seci, milităreşti, cazone, fără pic de delicateţe şi de specific al vârstei. Pe acest fundal, în tribuna din faţa celei oficiale zeci de tablouri modificate, din cartoane colorate, cu acelaşi conţinut: adulaţia fără limită.
Fetiţa lui Ovidiu Figaro a fost selectată să le dea flori "preaiubiţilor". De marţi, împreună cu alţi copii, 20 la număr, a fost închisă în şcoala-internat, unde li s-au dat tuturor fericiţilor aleşi, timp de patru zile, crenvurşti subţiri ca degetul, şuncă de Praga şi Pepsi la discreţie. Meniu bogat, bună dispoziţie la discreţie, astfel că "tinerii copii" erau în formă maximă, au întins, sătui şi zâmbind, florile recunoştinţei pentru copilăria fericită pe care-o trăiesc. (Nu există crenvurşti şi şuncă de Praga poate de 15-20 de ani nicăieri, în nici un magazin din reţeaua comercială. Numai din reţeaua fermelor de partid se distribuie permanent astfel de bunătăţi pentru copiii copiilor celor aleşi!!!)
Gheorghe Leahu, Arhitect în "Epoca de Aur", Fundaţia Academia Civică, 2004, p. 237-238
Cineva de la Uniunea Scriitorilor a sunat în absenţa mea să mă anunţe că am fost propus pentru festivalul de la Struga (din 24-29 august) împreună cu Constanţa Buzea. Din nou, deci, formalităţi (aprobări de la forurile locale), pentru ca în cele din urmă să nu se aprobe, aşa cum s-a mai întâmplat.
Se împlinesc 10 ani de când am participat întâia (şi singura) dată la "Serile de poezie" de la Struga. Cred că şi aceste "Seri..." s-au cam devalorizat şi nu mai au prestanţa de odinioară.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 729
