x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

7 septembrie 1989

0
07 Sep 2009 - 00:00

● Monica Lovinescu ● Stelian Tănase ● Doina Jela ● Adrian Fetecău ● Sanda Stolojan



Nici Gabriela Adameşteanu, pentru câteva zile la Paris, aflând vestea nu-şi revine.
L-am sunat şi pe Stroescu, să-i dezvălui numele lui ... Negrescu.
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 206



Aseară, întâlnire cu Paţi Doicescu, venit de la Paris, prietenul lui Ţe­posu şi Buduca. Aceleaşi conversaţii infinite pe temele zilei. Ace­eaşi lipsă de soluţii. Aceeaşi lipsă de înţelegere. Aceeaşi disperare rece şi indiferenţă fierbinte. Cum să ieşim de aici? Putem atât de puţin! Şi ne e frică, suntem desfi­gu­raţi de frică. Nu ne desprindem de vorbe pentru a face ceva concret. Cât de puţin măcar. Aceeaşi lip­să de speranţă. Conversaţie prelungită-n trei, P.D., I.B. şi eu. O vilă chiar în inima cartierului locuit de ştabi. Am ajuns aici cu B. Auzim zgo­mote dincolo de gard şi ne spe­riem. Ies în stradă să verific. O ma­şi­nă pe trotuar, goală. Am învăţat lecţia; poate să fie goală, dar în funcţiune. N-are antene. (...) Reu­şim să vorbim şi lucruri concrete. Ie­şim în întuneric, o luăm spre Te­le­viziune. Aici îl întreb dacă e dispus să-mi scoată o scrisoare şi tă­ie­tura din ziar cu articolul lui Ţepi.

Acceptă, hotărâm să ne întâlnim peste două zile.
Ploaie rece, toamnă silenţioasă. Am o stare proastă. Răsfoiesc "Corpuri de iluminat". Existenţa cenzurii, in­terdicţiile ei echi­valează cu pre­zen­ţa gardia­nului într-o celulă de în­chi­soare. O vizetă care dă direct spre foaia din maşina de scris. În vreme ce autorul încearcă să facă conflictele, personajele mai pregnante, mai gravide, mai pline de tensiuni, cenzura ope­rează invers. Goleşte de conţinut, nivelează, scoate "excesele", îţi distruge cartea. Bineînţeles, pre­cizând că te ajută să-ţi îm­bu­nă­tăţeşti ma­nuscrisul. Îţi face binele cu răul. Tehnica estompării şi în social, a estompării psihologice, a ştergerii diferenţelor. (...) Prin vecini, comunismul pârâie, şi ăstora le arde de represiune, dar mai cu fereală, că nu se ştie. Cred că au prins frică. Coşmelia nu mai ţine. Politica noastră a de­pins mereu de cancelariile Europei. De un congres, ca la Viena, Paris, Berlin, şi mi-e greu să cred că nea Puiu va ţine ţărişoara lui departe de seism. E pe aproape, deşi uneori îmi vine să cred că, în anul 2000, discursul de Anul Nou ni-l va ţine tot cel mai iubit. Când vin acasă, de-a lungul uşilor pe palier, piuitul undelor scurte; lumea s-a branşat definitiv la Europa Liberă. Ştirile se înmulţesc.

Întâlnit cu Dinescu pe stradă, în Piaţa Romană. Vorbim cinci mi­nute, n-are voie să se oprească. Flancat de câţiva tipi, e cu nevastă-sa. Vorbeşte repede, schimbăm informaţii, îl asi­gur de sprijin. Venea de la U.S. Îmi amintesc de ultima în­tâlnire cu Dorin Tudoran înainte să plece, un­deva pe trotuarul de la Eva, vizavi de Teatrul Nottara. După-amia­ză. În­cetase greva foa­mei, îşi făcea actele. Flancat din imediata apropiere de oamenii Securităţii. Îşi făcea actele, viza me­dicală. Era încercănat şi la supărare, cum e el mereu. Îmi po­vesteşte scena la Miliţie, cu fetiţa, ceva teribil. Nu e nimic mai groaznic decât un copil terorizat. Într-o circă de Miliţie, sub ochii tatălui. Numai şi pentru asta merită să-i urăşti. Asta a fost atunci. Acum, altă situaţie, Mircea şi Maşa sechestraţi la domiciliu. Ne oprim pe trotuar, schim­băm vorbe. Nu au voie să se opreas­că, să converseze etc. (...).
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 122-125



Azi am făcut un singur lucru semnificativ. Mi-am iscălit butelia. Am scris frumos cu vopsea albă, pe ea, numele, prenumele, adresa, am pu­tut s-o las acolo, în coada de butelii, ni­meni n-o s-o poată lua şi folosi nici­o­dată, fiindcă se ştie că e a mea. Stătea aliniată acolo, între celelalte butelii şi, când m-am uitat în urmă, mi s-a părut întâi că seamănă cu un soldat care aşteaptă să plece la răz­boi, cu tot plutonul lui, pe urmă că seamănă cu copilul meu, părăsit, pe urmă mi s-a părut că sunt eu însămi.
Doina Jela, Telejurnalul de noapte, Bucureşti, Editura Vremea, 2005, p. 387



Am o preocupare constantă... Mar­gareta...
Barem e ceva palpabil... În rest... mă mint (ceea ce e mai grav!!!)... şi cât aş fi vrut să nu fie aşa. Dar ce să fac... Dacă, pentru alţii, drogurile sunt "fericirea" zilnică, aşa şi mie îmi trebuie doza zilnică de amăgire...
Adrian Fetecău, Jurnal nepublicat



Doi ziarişti şi un fotograf de la Express din Paris au fost autorizaţi de ruşi să viziteze Lagărul de muncă Perm 35, pentru a lua interviuri ul­ti­mi­lor deţinuţi politici. Mărturiile cu fo­tografii au apărut imprimate pe hârtie velină, între două pagini de pu­blicitate. Mâine, revista va fi aruncată la coş, căci asta îi este destinaţia. Lagărul de la Perm, scenele şi figurile din acel colţ de iad vor fi consumate. Odată satisfăcută curiozitatea citito­rilor, aceste imagini devenite banale vor face loc altor imagini, care vor fi la rândul lor digerate şi aruncate la coş. Astfel, martirii din Lagărul Perm 35 vor fi asasinaţi de două ori.
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Traducere din franceză de Micaela Slăvescu. Revizuită de Sanda Stolojan, Bucureşti, Humanitas, 1996, p. 304
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de