x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Jurnale personale: 11 februarie

0
11 Feb 2009 - 00:00

Din nou la personal, să duc xeroco­pia după hârtia de la bancă, cu va­luta aflată în "cont centralizat de stat". Funcţionarul, F., ţigan alcoolic, suspect de politicos, spune că e grăbit să înainteze dosarul meu "mai sus". Unde? De ce? Nu mai întreb.



Seara, invitat la premiera piesei lui Ghelman, "Doi pe o bancă", cu Melania Ursu şi Dorel Vişan, care, de când a avut enorm succes cu filmul lui Daneliuc "Iacob" (după Bogza), se şi vede mare actor. Jocul a fost corect şi onorabil, pe cât s-au putut evita cârligele şi cabotinismele obiş­nu­i­te. Când se vorbeşte des­pre lipsuri, apro­vizionare, ciupeli, furturi, lumea exp­lo­dează în aplauze. Micile defulări permise. Public mult şi necunoscut.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 398


Aseară m-am întors de la Buşteni, unde am stat cu câţiva din grup câteva zile... A fost frumos, mai ales că a "funcţionat" o vreme ca-n mai... Totuşi, şi-aseară, şi astăzi, când n-am ieşit din casă, m-a dominat o "acreală" totală din cauza dezorientării în ce priveşte viitorul, poate din cauza "ratărilor" din ta­bără... Fata antrenorului, Irina Dri­dea, rămâne o himeră (am văzut-o doar de două ori)... am chemat-o pe Da­na (de data asta din Tg. Mureş, o mai ve­che cunoştinţă din Slănicul ’87), cu ca­re i-am păcălit pe prieteni (aceştia au pă­lit de invidie), dar nu şi pe mine, pentru care prezenţa ei (repet, foarte atră­gă­­toare) n-a însemnat aproape nimic...
Aşa că... Mâine e duminică şi sper să mă odihnesc în continuare. Atât.
Adrian Fetecău, Jurnal nepublicat


O zi senină şi caldă. Azi am fost
la tăiat salcâmi, la valea adâncă, şi i-am terminat de tăiat.
Neculai Bichescu, Jurnal nepublicat


Din nou s-a petrecut ceva, cumva, din nou murmure, confidenţe, taine... La România liberă au fost arestaţi Pe­tre Mihai Băcanu, Ion Uncu (sic!) şi probabil Mihai Creangă, fostul meu coleg de la Institutul de Teatru, acum ga­zetar. Au fost prinşi în clipa când în tipografie, la ora când se imprima zia­rul, vârâseră sub rotativă afişe şi mani­feste anticeauşiste. Am ştiut asta chiar în ziua când au fost prinşi, de la colegii de la Documentarea radio. Aceştia, aflându-se la Casa Scînteii pentru ti­­părirea Programului Radio, au observat mişcarea şi vâlva din jurul lor. Dar nu s-a aflat nimic precis. Tot E.L. a deconspirat totul. Din nou comentarii! Voci! "De ce? La ce le folosea asta? Vai de capul lor ce-o să păţească!" etc.... etc. Încolo, e bine şi... cald!
Titel Constantinescu, Frica şi... alte spaime, Editura Victor Frunză,   Bucureşti, 1996, p. 314


Azi, la şcoală, mai lejer. Impresii proaspete şi luminoase… Merg cu câţiva elevi de-ai mei la filmul "Kramer contra Kramer", să vadă cum "joc", în sensul că Dustin Hoffman seamănă cu mine, eu fiind mai tânăr, mai înăltuţ şi mai "frumos"… Cu Biţă, Borza, Cobrea, Ţarălungă, la băruleţul separé de la "Muntenia". Hotărâm să mergem la reuniunea elevilor noştri. Ceea ce se şi întâmplă. Voioşia şi simpatia lor pentru noi contează enorm. Restul e haos, murdar… încă mai apar reviste din ianuarie, de unde se pot reproduce stihuri superbe despre aceste vremuri strălucite, cauzate de măreţii conducători. Nu mai consemnez decât numele unor creatori, spre veşnica lor pomenire: Emil Poenaru, Augustin Deac, Horvath Dezideriu, Suzana Delciu, Violeta Zamfirescu (iar şi iar!), Petre Bucşa, George Ţărnea, Mihai Negulescu, Dan Rotaru, Virgil Carianopol, Viorel Varga, Miron Ţic, Nicolae Mihail, ejusdem farinae… Le Monde scrie despre Doina Cornea – adevărata eroină a noastră. Raportul Departamentului de Stat  comentează nerespectarea drepturilor omului în lume (169 de ţări), în frunte cu fermecătoarea noastră ţară. Eroul cică n-a respectat nici un dram din semnăturile puse pe documentele omeniei. Operaţiunea "satul românesc" ia amploare în Belgia. Şaizeci de acţiuni au loc pentru salvgardarea satelor româneşti. în Danemarca, demonstraţii în sprijinul poporului român şi împotriva "terorismului ceauşist". România e declarată ţară orwelliană…
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra, Bucureşti


Mă privesc din nou în oglindă să văd cum sunt plină de cicatricele vieţii, încercând să-mi văd chipurile din timpul nebuniei mele. Există fotografii, dar chipurile au fost multe, cele cu care am avut curajul să mă arunc cu capul înainte. Închisă într-o plasă de sânge, cu aura capului îmbâcsită de atâtea amestecuri cu zaţul lumii, oare eram eu acea fiinţă? Mă întreb inutil, pentru că nu ştiu cine am fost eu. Plăcerea este un paliativ pentru a atinge repede ceva de neatins, corespunzând timpului exploziei, înfloririi, după care urmează fanarea, scuturarea şi căderea în praf. Efemeritatea frumuseţii şi strălucirii sexuale ca o lecţie pentru cei care au primit aceste daruri otrăvite.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Polirom, 2002, p. 230
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de